ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6883/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4836 din 23 noiembrie 2018, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, formulată împotriva pârâtului A. și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurentul arată că prin întâmpinarea formulată la fond a arătat pe larg că:

"Prin cererea introductivă, reclamanta formulează "Acțiune în constatare: Urmând, ca prin hotărârea pe care o veți pronunța, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această data, să apreciați asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A."

Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 2 lit. b), art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1). art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/200S coroborate cu art. 31 alin. (1) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNSAS.

Potrivit disp. art. 8. lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității va lua în discuție nota de constatare și, după caz: aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice, introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia... ".

În speța de față, deși cererea introductivă este intitulată "Acțiune în constatare", reclamanta nu solicită expresis verbis "Să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A.", ci "să se aprecieze asupra calității de colaborator, al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..,. ", ceea ce creează o contradicție in terminis între titulatura cererii, respectiv "acțiune în constatare", și solicitarea din cuprinsul cererii, respectiv "apreciere".

Față de o asemenea formulare se poate aprecia că reclamanta nu are cu adevărat o solicitare privind constatarea calității de colaborator, ci pur și simplu lasă totalmente la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în speță, inducând astfel fie și voalat ideea că reclamanta însăși nu este convinsă de propria-i solicitare."

Instanța de fond, subrogându-se în competențele unui expert grafolog, exprimă o serie de considerente de strictă specialitate care, însă, nu pot fi făcute decât de un expert în materie și nicidecum în mod direct de către instanța de judecată, aceasta în condițiile în care în raport de susținerile sale instanța de fond nu a dispus efectuarea în cauza a unei expertize grafoscopice, pe care să-și bazez considerentele de natura celor exprimate.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea calitatății de colaborator al Securității a pârâtului A..

Înalta Curte constată că, nu pot fi reținute susținerile recurentului referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată, deoarece din modul de formulare a cererii și din expunerea motivelor de fapt, reiese că reclamantul a formulat o acțiune în constatare a calității de colaborator al Securității, care reiese inclusiv din temeiul legal la care reclamantul a făcut referire și anume art. (2) lit. b), art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008.

Referitor la situația de fapt, prin Nota Informativă scrisă de recurent în data de 04.07.1985, acesta a transmis Securității faptul că mama numitului B. "discută în rândul membrilor cooperatori că fiul ei care este fugit în străinătate o duce bine în comparație cu condițiile pe care le avea în România. Că acolo sunt condiții mult mai bine, că acesta le trimite din străinătate lucruri și medicamente care le sunt necesare. A mai rezultat că mama numitului Bl nu regretă faptul că acesta a fugit din România"".

De asemenea, prin Notele Informative scrise de recurent în data de 20.09.1985 și, respectiv, 16.03.1986 acesta sesizează Securității faptul că C.:

• "zicea că nu e mulțumit, că nu e plătit după cum muncește". (x, f. x);

• "acesta adresa injurii conducerii CAP-ului, cât și altor organe de stat și partid de la comună, pentru făptui că nu realizează cîștiguripe măsura posibilităților și nu poate face față nevoilor familiale', (x, f. x);

Or, furnizarea oricăreia dintre aceste informații este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

Este îndeplinită atât condiția legală cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și condiția legală referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

Recurentul a activat ca informator în perioada 1985-1989, fiind recrutat de I.J. Olt, pentru acoperirea informativă și cunoașterea stărilor de spirit din com. Făgețelu, jud. Olt.

Pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informații prin care erau denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa nivelului de trai din România sub regimul comunist, ce se regăsesc în notele informative din 4.07.1985 și 16.03.1986.

Prin colaborator al Securității, în înțelesul legii speciale și al modului de interpretare, prin prisma Deciziei nr. 672/2012 a Curții Constituționale (Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 672/2012 a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituționale), se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Potrivit textului legal pentru colaborarea prin furnizarea de informații trebuie îndeplinite cumulativ condițiile ca furnizarea informațiilor, prin notele și rapoarte scrise etc., să se refere la denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist și să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, prima condiție este ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din notele olografe furnizate de către pârât, reiese că acestea se referă la comentariile negative ale altor persoane la adresa nivelului de trai din România sub regimul comunist.

Pe baza informațiilor furnizate de către pârât, ofițerii din cadrul Securității au dispus următoarele:

- "Numitul C. figurează în evidențe la poziția FAPP. Este lucrat în SI. Sarcini: Să discute în continuare cu elementul și să ne informeze dacă discută negativ la adresa conducerii de partid și de stat sau încearcă să creeze stări de spirit negative în rândul membrilor cooperatori.".

Se observă că Securitatea monitoriza comentariile negative ale cetățenilor la adresa fostului regim comunist; ca atare, orice formă de contestare a deciziilor politice luate de către conducerea comunistă reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

În legătură cu această primă condiție, interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din actul normativ incident conduce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securității persoanelor care, prin denunțurile lor nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau să facă acest lucru, nefiind constrânși, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

Comentările injurioase la adresa politicii partidului și a statului pe care le redă recurentul reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, este îndeplinită și condiția referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

Astfel, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi.

Recurentul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Și această condiție este îndeplinită, întrucât recurentul trebuia să realizeze faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanei denunțate ar fi putut să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. Această acțiune presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată, prin căutarea și obținerea de noi informații despre opiniile, viața personală sau anturajul persoanelor denunțate, fără acordul acestora.

În acest mod, recurentul i-a expus pe cei denunțați unor posibile noi încălcări ale dreptului la viață privată ce puteau veni din partea Securității.

Legiuitorul nu cere furnizarea, de către foștii informatori ai Securității, a mai multor informații care să îndeplinească cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator ai Securității.

Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunțurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunțat, și, pe de altă parte, să excludă și denunțurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică.

Prin urmare, nesocotind interesele celui denunțat, pârâtul a vizat îngrădirea dreptului la viață privată în privința celui denunțat atât timp cât a acceptat că persoana denunțată putea să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțului său.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în furnizarea de informații pot fi luate măsuri de urmărire și de verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, deci, a vizat această consecință.

În concluzie, informațiile furnizate de către pârâtul A. au vizat îngrădirea dreptului la viață privată și a dreptului la opinie, prevăzute de art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care a fost adoptat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 pentru ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (publicat în B.Of. nr. 146/20 nov. 1974).

Acest act normativ prevedea că nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară și că orice persoană are drept la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni. De asemenea, nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.

În mod corect instanța de fond a analizat documentele depuse în probațiune, observând că nu au fost contestate de către recurent și că acesta "speculează unele inadvertențe cu rol probatoriu secundar", apreciind însă că "actele respective propuse de reclamant cuprind suficiente elemente de certitudine privind persoana pârâtului".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 4836 din 23 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.