ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6857/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Merei, în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Sediul central, a solicitat: anularea în parte a Raportului de Selecție intermediar din 28.03.2017 întocmit de Comitetul de Selecție din cadrul AFIR București din sesiunea 01/2017-28.03.2017 pentru submăsura 7.2 cu privire la poziția 29 din lista proiectelor raportate precum și a actului intitulat Notificare, înregistrat sub nr. x/27.12.2017, înregistrat la Primăria Comunei Merei, județul Buzău sub nr. x/29.12.2017 și pe cale de consecință, anularea punctajului acordat de către pârâtă în urma evaluării cererii de finanțare pentru proiectul cu titlul "MODERNIZARE DRUMURI COMUNALE ȘI SĂTEȘTI DE INTERES LOCAL SITUATE ÎN INTRAVILANUL JUDEȚUL BUZĂU"; obligarea pârâtei să includă în raportul de selecție proiectul reclamantei cu punctajul menționat în fișa de evaluare a criteriilor de selecție și, pe cale de consecință acordarea finanțării din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - FEADR - PNDR; iar în subsidiar, obligarea pârâtei să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanțare înregistrată de către Comuna Merei, județul Buzău sub nr. x.

Prin sentința civilă nr. 210 din 04 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMUNA MEREI, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (A.F.I.R.) ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 210 din 04 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă Comuna Merei a formulat recurs.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va admite excepția nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Merei împotriva sentinței nr. 210 din 04 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Opinie separată:

Contrar opiniei majoritate, apreciez că se impunea respingerea excepției nulității recursului și acordarea unui termen pentru soluționarea pe fond a recursului, motivat în esență că, raportat la temeiul de drept invocat de recurentă, UAT COMUNA MEREI, art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în declarația de recurs, care, într-adevăr, reia în cea mai mare parte susținerile din cererea de chemare în judecată, care privesc motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, Raportul de Selecție intermediar din data de 28.03.2017 întocmit de Comitetul de Selecție al AFIR, se regăsesc două critici care vizează încălcarea greșită a normelor de drept material de către instanța de fond.

Astfel, recurenta, la aprecierea instanței că "evaluarea criteriilor de selecție se face numai în baza documentelor depuse o dată cu cererea de finanțare, iar solicitanții vor putea să redepună o singură dată proiectul în cadrul unei sesiuni anuale continue și numai după retragerea prealabilă a acestuia", a rugat instanța de recurs să observe faptul că pârâta prevede, în formularul E4.2-Raport de analiză a contestației la pagina 3, capitolul IV-Concluzie finală, paragraful 2, că: Prezentul raport de analiză a contestației a fost analizat în baza Ghidului Solicitantului M0720, procedurii aferente valabile în sesiunea de depunere proiecte din perioada 28.03.2017-30.07.2017, dosarul cererii de finanțare și contestației depuse de solicitant"

Prin urmare, recurenta susține că perioada de depunere/redepunere a cererilor de finanțare era cuprinsă între dată de 28.03.2017 și 30.06.2017, arătând că dacă experții AFIR ar fi respectat această perioadă și-ar fi respectat sarcinile de serviciu, ar fi putut să redepună cererea de finanțare cu modificările ulterioare.

Această critică vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a modului cum prima instanță a aplicat Ghidul solicitantului, în situația reclamantei, care apreciază că, în măsura în care autoritatea pârâtă respecta această periodizare se putea încadra în termenul prevăzut de Ghid pentru depunerea modificării, după vizita în teren.

De asemenea, recurenta a invocat faptul că actul intitulat E6.8.1-Notificarea Cererilor de Finanțare nr. x/27.12.2017 nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de un act administrativ emis de o autoritate publică, astfel încât este lovit de nulitate absolută, precizând că"instanța de judecată nu a analizat și acest aspect al nulității actului emis de AFIR".

Și această critică privește aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv nemotivarea actului administrativ, criticând sentința recurată că nu a sancționat această lipsă cu nulitatea absolută.

Prin urmare, opinez că soluția ce se impunea era:

Respinge excepția nulității recursului.

Acordă termen pentru soluționarea pe fond a recursului.