ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de la data de 03.09.2018, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Consulara, B., C., Consulatul României din Bangkok, D. și E., obligarea pârâților să înscrie certificatul său de căsătorie încheiată în Thailanda în registrele de stare civilă române, fără a i se solicita traducerea legalizata a documentelor în limba română, precum și supralegalizarea certificatului său de căsătorie ce este deja tradus în engleza si legalizat de autoritățile thailandeze la data de 16.02.2018, iar în caz contrar obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor aferente, informarea reclamantului în prealabil, cu privire la forma cerută pentru documentul prin care soția sa și-a schimbat prenumele, legalizarea copiei acestui document, fixarea unei date și informarea reclamantului asupra datei la care să se prezinte la ambasada română din Bangkok, în scopul înscrierii certificatului său de căsătorie.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de călătorie, respectiv costul biletelor de avion Bangkok-Kuala Lumpur-Londra-București și retur, în cuantum de 25150THB + 131GBP + 78,32EUR, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1953 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Consulatul României din Bangkok și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Consulatul României din Bangkok, B., C., D. și E., în sensul că a obligat pârâții persoane juridice să soluționeze cererea formulată de către reclamant privind înscrierea certificatului de căsătorie în registrele de stare civilă, respingând, ca nefondate, celelalte cereri.

Împotriva acestei sentințe au promovat recursuri reclamantul A. și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.

Prin Decizia nr. 1973 din 20 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1953 din 7 iunie 2019 a Curții de București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a respins, ca nefondat, recursul promovat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva aceleiași sentințe

Împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a promovat contestație în anulare recurentul A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., la 21.12.2020.

În motivarea acestei căi de atac, contestatorul A. a susținut faptul că instanța de recurs nu a cercetat niciunul dintre motivele de casare invocate.

II. Procedura derulată în fața instanței învestită cu soluționarea contestației în anulare

Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în subsidiar, excepția nulității acesteia.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

În speță, contestația în anulare a fost transmisă prin e-mail la data de 21.12.2020, deși comunicarea hotărârii contestate a avut loc la data de 11.09.2020 .

Or, în aceste condiții, actul procedural întocmit peste termenul imperativ prevăzut de lege este sancționat cu nulitatea, conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 506 alin. (2) din C. proc. civ. "Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia."

Această normă imperativă instituie în sarcina contestatorului obligația de a indica și dezvolta motivele pe care se întemeiază calea de atac, iar nemotivare atrage, conform dispozițiilor art. 506 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității contestației în anulare.

Or, în speță, și dacă s-ar aprecia ca fiind formulată în termen contestația în anulare, ea nu a fost motivată. Instanța învestită cu judecarea contestației în anulare poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele pe care este întemeiată calea de atac sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

În cauză, contestatorul s-a rezumat doar la a indica ca temei al contestației în anulare dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., afirmând faptul că instanța de recurs a omis în mod intenționat să cerceteze toate motivele de casare invocate prin declarația de recurs, fără a arăta în mod concret care sunt aspectele ce se circumscriu acestui motiv.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca dezvoltarea contestației în anulare să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind temeiul de drept invocat, să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Nici prin înscrisul depus la data de 17 ianuarie 2021, precizat de contestator ca fiind o completare la contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 (înregistrat din eroare în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la care, prin încheierea din 19 mai 2021, s-a dispus trimiterea spre atașare la prezentul dosar), partea nu a dezvoltat niciun argument în susținerea acestei căi de atac.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 1973 din 20 mai 2020 s-a constatat nul recursul reclamantului, iar art. 499 teza a II-a din C. proc. civ. prevede expres că "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare."

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 506 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1973 din 20 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.