ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2092/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea lucrărilor din dosar, reține următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., Consiliul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D., E. și Inspecția Judiciară, solicitând instanței anularea Rezoluției nr. x/2018, exercitarea acțiunii disciplinare a pârâților, precum și obligarea acestora la repararea pagubelor din dosarele nr. x/2017, y/2017, respectiv suma de 200.000 RON daune morale.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2590 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., Consiliul National al Magistraturii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D. și E. și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității, și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară,ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr2590 din 6 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, în esență, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 45

1

(1) din Legea nr. 317/2004, persoana care a făcut sesizarea poate depune plângere adresata inspectorului-sef în termen de 15 zile de la comunicare.

Susține recurentul că, pe de o ăparte, textul menționează poate, deci nu este obligatoriu, nefiind menționat nicăieri ca nedepunerea constituie inadmisibilitate, asa cum se prevede obligativitate la plângerea prealabile iar, pe de alta parte, alin. (3) al aceluiași art. 7 din legea nr. 554/2004 menționează ca rezoluția de clasare poate fi contestată la secția de contensios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.

De asemenea, art. 47 alin. (5) prevede ca rezoluția de respingere a sesizării prev. la alin. (1) lit. b) si alin. (4) poate fi contestata la secția de cont. ad-tiv a CA București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Fata de cele arătate, hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

În ce privește lipsa calității procesuale a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției, recurentul a arătat faptul ca aceștia au calitate procesuala.

Potrivit art. 134 (2) din Constituie, CSM îndeplinește rolul de instanța de judecata în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si procurorilor, ia potrivit alin. (1), propune Președintelui României numirea in funcție a judecătorilor si procurorilor. Cercetarea disciplinară se efectuează de Inspecția Judiciară, prevederile prezentei secțiuni fiind aplicabile în mod corespunzător.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citați, intimații-pârâți Ministerul Justuției, Consiliul Superior al Magistrutii și Inspecția Judiară au formulat întâmpinare, prin care au apreciat că recursul este nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris aflată la dosarul de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin rezoluția de primire din 2 iunie 2020, a dispus fixarea termenului de judecată la data de 6 aprilie 2022.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, ci reiterează practic susținerile formulate în fața instanței de fond, afirmând, cu titlu general că sentința instanței de fond este dată cu încălcarea normelor de drep material incidente in cauză.

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material").

Argumente relevante

Prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant A. și-a exprimat nemulțumirea față de rezoluția de clasare din data de 23 noiembrie 2019 emisă în dosarul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru procurori nr. x/2018, solicitând desființarea acesteia și exercitarea acțiunii disciplinare față de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care au avut în instrumentare și soluționare dosarele penale nr. x/2017 și nr. y/2017

În drept, potrivit dispozițiilor dispozițiile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004:

Potrivit art. 45

1

alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004:

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere."

În raport de dispozițiile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, mai sus arătate, prima instanță a constatat în mod judicios că în ipoteza dedusă judecății reclamantul nu s-a adresat inspectorului șef al Inspecției Judiciare cu plângere împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018, deși disp. art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu prevăd posibilitatea persoanei care a formulat sesizarea de a se adresa în mod direct instanței de contencios administrativ cu contestație împotriva a rezoluției de clasare prevăzute de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, ci numai împreună cu rezoluția inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, soluțiile dispuse de inspectorul șef al Inspecției Judiciare putând fi de respingere a plângerii și menținere a rezoluției atacate sau de admitere a plângerii și completare a verificărilor.

Cu privire la critica recurentului- reclamant ce vizează presupusa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, republicată, motivat de faptul că rezoluția de clasare este vizată spre conformitate de către Inspectorul -șef care este abilitat a soluționa și plângerea prealabilă, precum și față de critica acestuia în referire la termenul de 15 zile stabilit de Legea nr. 317/2004, republicată, pentru îndeplinirea acestei proceduri, care ar fi contrar dispozițiilor legii contenciosului administrativ prin care s-a prevăzut un termen de contestare a actelor administrative de 6 luni, și ca urmare ar fi neconstituțional.

Față de ctiricile indicate, în raport de prevederile din Constituția României și a dispozițiilor legale în materie, apreciem că formula legislativă consacrată satisface exigențele principiilor constituționale, motivele invocate de către recurentul- reclamant fiind neîntemeiate.

Răspunzând argumentelor expuse în cererea de recurs, cercetarea disciplinară a magistraților se poate realiza doar în condițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competențele Inspecției Judiciare și atribuțiile inspectorilor judiciari, cât și procedura cercetării disciplinare.

Competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revine legiuitorului, aceasta fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2).

De altfel, prin Decizia nr. 953/2006, Curtea Constituțională a statuat că, în sensul principiului constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție, se înscrie și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă prevederile art. 21 din Constituție, aspect neincident în prezenta speță.

Critica recurentului - reclamant ce vizează calitatea procesul pasivă a Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministerului Justiției, nu poate fi primită, în condițiile în care calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Așadar, în mod corect instanța fondului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., Consiliul National al Magistraturii, Ministerul Justiției, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Craiova, C., D. și E. și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, având in vedere că emitentul emitentul actului contestat este Inspecția Judiciară

III. Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2590 din 6 decembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.