ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 916/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.05.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei Inspecția Judiciară, în solidar cu pârâtul B. și cu pârâtele C. și D. la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON pentru nesoluționare/refuzul soluționării în termen a petiției formulate.

Prin sentința civilă nr. 1381 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1381 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea intimaților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, sancționarea cu nulitatea rezoluția de clasare nr. 474/A/11.02.2020 emisă în dosarul nr. 19-5359, în condițiile în care această rezoluție s-a întors la intimata-pârâtă, nefiind comunicată și obligarea intimatei Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și recurs.

Recurentul-reclamant consideră că termenul cu caracter imperativ, de 90 de zile de la data sesizării efectuate în cauză, nu a fost respectat de către pârâtă, termen ce curge de la data de 15.11.2019 și se împlinea la data de 14.02.2020, iar nerespectarea acestui termen atrage, în opinia sa, nulitatea absolută a rezoluției de clasare nr. 474/A/11.02.2020.

Susține că de la data sesizării și până la data când intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus spre comunicare rezoluția, au trecut peste 125 de zile, iar plicul cu rezoluția a fost restituit tot intimatei-pârâte, aceasta fiind comunicată recurentului-reclamant odată cu întâmpinarea depusă de Inspecția Judiciară în prezenta cauză.

Apreciază recurentul-reclamant că în mod eronat, instanța de judecată a decis să considere incidentul procedural, în ceea ce privește invocarea excepției nulității și a excepției nelegalității rezoluției de clasare nr. 474/A/11.02.2020, ca o modificare a pretențiilor sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, această rezoluție de clasare i-a fost comunicată odată cu întâmpinarea, aceasta fiind o cerere incidentală, nicidecum o cerere adițională cum a catalogat-o instanța de judecată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., consideră că schimbarea grefierului din compunerea completului care a pronunțat hotărârea constituie un motiv de ordine publică și motiv de casare a hotărârii recurate.

Un alt motiv de recurs, întemeiat de recurent pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., vizează faptul că instanța a pronunțat hotărârea cu exces de putere, încălcând principiile fundamentale consacrate de Constituția României, cum ar fi principiul preeminenței dreptului internațional, principiul legalității, principiul egalității în drepturi fără discriminare și cele consacrate de C. proc. civ., printre ele numărându-se principiul rolului activ al judecătorului, dreptul la un proces echitabil, instanța ignorând dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 20 și art. 148 alin. (2) din Constituție.

În opinia sa instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, exigențele impuse de art. 14 din Pactul Internațional de la New York 1966, cu privire la drepturile politice și civile, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și art. 21 alin. (3) din Constituție.

În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1, recurentul-reclamant precizează că hotărârea instanței nu a fost semnată de președintele completului și nici de grefier, absența semnăturilor făcând nulă această hotărâre, susținând că i-a fost comunicată o copie conform cu originalul a sentinței recurate, nesemnată, simple hârtii fără nicio putere doveditoare, fără valoare juridică, instanța încălcând art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Mai susține că hotărârea instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a Tratatelor la care România este Parte, în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil și în ceea ce privește refuzul instanței de a judeca excepția decăderii intimatei-pârâte Inspecția Judiciară în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiția adresată acesteia, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a susținut recurentul că hotărârea i-a fost comunicată cu încălcarea dispozițiilor art. 286 alin. (4), art. 396 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. c), art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

În fine, în privința motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră recurentul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 și art. 47 din CDFUE, art. 14, art. 6 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, art. 16 alin. (2), art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituția României, precum și art. 4, 5, 61 alin. (2), (19)3 alin. (2), (13)49 alin. (1) și (2), 1357 alin. (1) și (2), 1381 alin. (1), (13)85 alin. (1), (25)45 alin. (2) și art. 2556 din noul C. civ. și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară ca neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sesizarea comunicată la 19 noiembrie 2019 Inspecției Judiciare, reclamantul A. a solicitat sancționarea unor judecătorilor C. și D. pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 lit. a), f), r), t) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât nu a primit răspuns la petiția formulată, reclamantul A. a formulat acțiune în instanță prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., obligarea acestora, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 2.000.000 RON, pentru nesoluționare/refuzul soluționării în termen a petiției formulate.

Prin sentința recurată, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Din actele dosarului rezultă că lucrarea a fost înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători sub nr. x din data de 19 noiembrie 2019 și repartizată inspectorului judiciar la data de 20 noiembrie 2019.

Prin referatul din 17.12.2019, inspectorul judiciar căruia i-a fost repartizată lucrarea, a solicitat prelungirea termenului inițial de soluționare a lucrării care se împlinea la data de 01.01.2020, cu încă 45 de zile, iar inspectorul șef, în urma evaluării motivelor invocate (volumul de activitate, perioada sărbătorilor legale, concediul de odihnă ce urmează a fi efectuat) a aprobat această prelungire (dosar fond).

Verificările prealabile s-au finalizat la data de 11.02.2020, conform procesului-verbal întocmit în acest sens de către inspectorul judiciar .

Înalta Curte constată că, în mod irelevant, încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziții legale dispersate, fără aplicabilitate în speță, prima instanță explicând corect că atâta vreme cât în cauză a fost emisă rezoluția de clasare nr. 474/A/11.02.2020, susținerile referitoare la nesoluționarea sesizării adresată pârâtei Inspecția Judiciară, în termenul legal prevăzut de art. 45 Legea 317/2004, sunt neîntemeiate, în cauză nefiind incidentă instituția nesoluționării în termen prevăzută de art. 2 lit. h) Legea 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că atâta vreme cât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. h) Legea 554/2004, analiza susținerilor referitoare la efectele pe care le produce nerespectarea termenelor de decădere prevăzute de art. 45 alin. (7) Legea 317/2004, prin raportare la dispozițiile de drept comun în materia decăderii cuprinse în C. civ. și prin raportare la dispozițiile art. 14 Pactul Internațional de la New York 1966 cu privire la drepturile civile și politice, art. 16 și art. 26 din Pactul Internațional de la New York 1966, art. 47 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1) și alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 31 alin. (1) și alin. (2), art. 124 alin. (1), (2), (3) din Constituția României, era inutilă.

Totodată, instanța de control judiciar reține, în ceea ce privește comunicarea rezoluției de clasare, că aceasta este o etapă procedurală ulterioară emiterii acesteia, aspectele legate de această procedură prezentând relevanță strict din perspectiva aprecierii respectării termenelor de contestare a rezoluției de clasare astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 45

1

Legea 317/2004, nefiind relevante în speța de față în care instanța este învestită cu o cerere de plată a daunelor morale pentru nesoluționare/refuzul soluționării în termen a petiției formulate.

Prezentul demers judiciar, ce are ca obiect cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata de daune morale pentru nesoluționare/refuzul soluționării în termen a petiției formulate în temeiul art. 45 din Legea nr. 317/2004, a fost înregistrat pe rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

In ceea ce privește nesocotirea principiului repartizării aleatorii, Înalta Curte constată că din toate datele și informațiile referitoare la acest dosar rezultă că, la data înregistrării pe rolul Curții de Apel București, acesta a fost repartizat aleatoriu completului nr. 9 fond, iar hotărârea pronunțată, a fost dată în cadrul acestui complet nr. 9 fond.

Astfel prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, au fost respectate în prezenta cauză, susținerile recurentului fiind lipsite de suport.

Nici împrejurarea schimbării grefierului din compunerea completului care a pronunțat hotărârea nu poate conduce la casarea sentinței recurate.

Se reține că dispozițiile art. 488 pct. 2 din C. proc. civ. vizează compunerea completului de judecată și nicidecum constituirea lui, astfel că orice susținere a recurentului referitoare la schimbarea grefierilor nu prezintă relevanță în cauză, acest aspect neregăsindu-se printre motivele de casare strict reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reține nici alegațiile referitoare la nulitatea sentinței atacate pe motiv că nu a fost semnată de către președintele de complet și de către grefier.

Contrar susținerilor recurentului, din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află încheierile prin care s-a amânat pronunțarea succesiv la data de 23 noiembrie 2020, 7 decembrie 2020, respectiv 21 decembrie 2020 și respectiv sentința nr. 1381 din 21 decembrie 2020, toate purtând atât semnătura președintelui, cât și a grefierului.

De asemenea, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului nu poate atrage casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1381 din 21 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.