ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin încheierea pronunțată la data de 05.03.2020 în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Neamț a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Instituția Prefectului-Județul Neamț, de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Fiind prezent la pronunțare, reclamantul a declarat verbal că formulează recurs împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, aspect consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 05.03.2020, existent la dosarul de fond, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 11.03.2020 sub nr. de dosar x/2019

Prin încheierea din 05.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău a dispus - pentru lipsa părților - suspendarea judecării recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 05.03.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Din oficiu, la data de 16.03.2021, instanța s-a sesizat cu privire la eventuala intervenție a perimării.

În aceeași zi, recurentul A. a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a pricinii pendinte.

Prin Decizia nr. 198 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată.

A admis sesizarea din oficiu.

A constatat perimată judecata recursului promovat de recurentul reclamant A. împotriva încheierii din data de 5 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din 5 iunie 2020 și Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, a declarat recurs recurentul-reclamant A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului formulat împotriva încheierii din 5 iunie 2020, recurentul a susținut că, deși nu a solicitat judecata în lipsă și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în cauză, soluția de suspendare a judecății recursului este nelegală, în contextul în care a urmat întocmai dispozițiile instanței.

Astfel, având în vedere mențiunile din cuprinsul citației emise la 15 mai 2020, recurentul a trimis prin email note de ședință, apreciind prin aceasta că a îndeplinit cerința trimiterii unui înscris, judecata urmând a se face și în lipsa acestuia.

Recurentul a susținut că instanța a ignorat chiar propriile dispoziții inserate în cuprinsul citației, iar partea a avut reprezentarea că ceea ce s-a indicat de către curte este calea procedurală de urmat.

În susținerea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și, în consecință, a pronunțat soluția de perimare a recursului cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 05 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Potrivit prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei."

Față de dispozițiile legale anterior citate, suspendarea pentru lipsa părților operează în temeiul unei prezumții de desistare deduse de legiuitor din neprezentarea părților la judecată, concomitent cu neformularea unei cereri de judecare a cauzei în lipsă.

Din examinarea înscrisurilor din dosar, Înalta Curte constată că în mod corect a fost suspendată judecarea cauzei, întrucât niciuna dintre părțile în proces, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Susținerile recurentului potrivit cărora măsura suspendării apare ca nelegală, în contextul în care a urmat întocmai dispozițiile instanței, sunt nefondate, prin raportare la dispozițiile art. 223 alin. (3) teza finală și art. art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din C. proc. civ., care prevăd posibilitatea judecării cauzei fără prezența părților numai în situația formulării unei cereri de judecare în lipsă.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 05 iunie 2020, ca nefondat.

Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, Înalta Curte reține că potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 05 iunie 2020, s-a dispus suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 05 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 05 decembrie 2020.

Cererea de repunere pe rol a cauzei depusă de recurent la 16 martie 2021, ulterior datei de 05 decembrie 2020 - când s-a împlinit termentul de perimare, în mod corect a fost respinsă de curtea de apel, întrucât nu poate produce niciun efect în condițiile în care o pricină care nu mai există nu mai poate fi repusă pe rol.

Totodată, în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 din C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a dus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reținut intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea hotărârilor recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legale și temeinice hotărârile instanței de fond, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. împotriva încheierii din 5 iunie 2020 și Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021 ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.