ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2347/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate constatarea nulității Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016. Concomitent, a solicitat repunerea în termenul de a contesta raportul de evaluare.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3 din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată. A admis excepția tardivității formulării cererii și, în consecință, a respins cererea ca tardiv formulată, privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 3 din 23.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, admiterea cererii de repunere în termen, respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei pentru judecata fondului, instanței inițial învestite.

Susține recurentul că, instanța de fond a făcut o greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, pronunțandu-se exclusiv pe cererea de repunere în termen, respingand-o, cu consecința admiterii excepției tardivității.

Precizează recurentul că, a fost în imposibilitatea de a invoca aceste motive de nelegalitate, motivat de faptul că intimata nu a depus la dosarul instanței întreaga documentație care a stat la baza emiterii Raportului, omițând chiar înscrisurile esențiale ale acestuia.

În opinia sa, instanța de fond se limitează doar la a reține că recurentul a avut cunoștință de aceste aspecte și înscrisuri, care i-au fost comunicate de instanța de judecată.

Precizează recurentul că, desi a solicitat instanței de fond să pună in vedere intimatei să depună la dosarul cauzei dovada depunerii înscrisurilor în dosarul în care susține ca s-a făcut comunicarea, respectiv adresa de înaintare sau înscrisul la care s-au anexat documentele și opisul cu care au fost depuse, instanța a ignorat această solicitare, nu a administrat nici o probă, însușindu-si susținerile intimatei.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

Prin recursul declarat de recurentul-reclamant s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței instanței de fond și anularea Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În față instanței de fond, intimata-pârâtă a invocat excepția tardivității contestării raportului de evaluare.

În temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de integritate, precum.și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

"persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ".

Recurentul avea astfel posibilitatea de a contesta raportul de evaluare în termen de 15 zile de la primirea acestuia la instanța de contencios administrativ.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, acțiunea este tardiv introdusă, întrucât raportul de evaluare a fost primit de către recurentul-reclamant în luna iulie 2016 la adresa de domiciliu, după cum însusți recurentul recunoaște, prin cererea de chemare în judecată și a formulat contestație la data de 23.09.2019.

Prin urmare, din moment ce Raportul de evaluare a fost primit de către recurent în luna iulie 2016, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 23.09.2019, în mod corect a reținut instanța de fond că, acțiunea este tardiv introdusă.

Pe de altă parte, soluția pronunțată este corectă întrucât din motivele invocate de recurent instanța a concluzionat că acestea nu pot sta la baza repunerii în termenul legal de formulare a contestației.

În acest context, recurentul-reclamant nu poate solicita repunerea în termen invocând propria sa culpă.

Susținerile recurentului referitoare la faptul că nu a avut cunoștință de aceste aspecte nu pot fi reținute, atât timp cât a fost informat de A.N.I. cu privire la activitatea de evaluare, iar ulterior a luat cunoștință de întreaga documentație care a stat la baza raportului de evaluare prin comunicarea acesteia de către instanță.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3 din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.