ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/24.10.2018. Concomitent, a solicitat repunerea în termenul de a contesta raportul de evaluare.

Prin sentința nr. 94/2019 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, a respins cererea de repunere în termen și a respins, ca fiind tardiv formulată acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta – reclamantă a arătat că a solicitat Agenției Naționale de Integritate să îi comunice corespondența la domiciliul fiicei sale, în sensul art. 158 C. proc. civ.

În mod greșit a reținut instanța de fond că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a avea în vedere faptul că reclamanta asigura întreținerea locuinței sale cu caracter de continuitate, fiind prezentă și acolo.

În condițiile în care la domiciliul procedural ales nu a indicat persoana împuternicită cu ridicarea corespondenței, aceasta trebuia să îi fie înmânată personal sau comunicată la domiciliul din actul de identitate.

A mai arătat recurenta că, la primirea raportului de evaluare privind conflictul de interese nr. x, nu a recitit cu atenție întregul raport, întrucât soluția a fost aceea de clasare.

În consecință, data la care a luat cunoștință de existența raportului de evaluare nr. x/24.10.2018, contestat în cauză, a fost data de 15.04.2019, când acesta a fost pus în executare.

Intimata – pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ."

Întrucât legea specială nu conține dispoziții exprese cu privire la natura juridică a termenului prevăzut de art. 22 alin. (1), se apreciază că, în temeiul art. 32 din același act normativ, care prevede completarea acestor dispoziții legale cu normele procedurale de drept comun, natura termenului în discuție este cea stabilită de prevederile art. 180 și urm. C. proc. civ.

Din actele dosarului rezultă că raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, contestat de către reclamantă, a fost comunicat de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 01.11.2018, la adresa indicată de aceasta pentru primirea corespondenței. Corespondența a fost primită de soțul reclamantei, B., care a semnat de primire la data de 01.11.2018, astfel cum rezultă din formularul de confirmare de primire.

Recurenta-reclamantă a susținut că soțul său nu i-a comunicat corespondența primită la data de 01.11.2018, acesta aflându-se sub un tratament medicamentos pentru o afecțiune psihică, tratament ce îi afectează luciditatea, astfel că a aflat pentru prima dată despre existența acestui raport de evaluare la data de 15.04.2019 în ședința consiliului de administrație al C. S.A., contestația împotriva acestui raport de evaluare fiind introdusă pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 29.05.2019, în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

În opinia recurentei, raportul de evaluare trebuia să îi fie comunicat fie personal, la adresa indicată de aceasta ca fiind domiciliul procedural ales, sau comunicată la domiciliul din actul de identitate, invocând în acest sens dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face potrivit art. 155 sau 156".

Este adevărat că din interpretarea prevederilor art. 158 din C. proc. civ. reiese faptul că alegerea locului citării presupune în mod imperativ indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, în sens contrar, citarea se va face la domiciliul părții, însă, în speță, faptul că reclamanta a indicat locul/adresa unde solicită să i se facă toate comunicările nu echivalează cu o alegere de domiciliu, în sensul articolului anterior menționat.

Rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat în mod imperativ faptul că în cazul alegerii de domiciliu/sediu, comunicarea se va face la domiciliu/sediu ales, a fost (i) evitarea situației în care partea, care nu are studii juridice, să sufere o vătămare procesuală și (ii) asigurarea garanțiilor unui proces echitabil, în termen optim și previzibil și efectivitatea dreptului la apărare.

Reclamanta a precizat că locuiește efectiv la fiica sa, în Piatra Neamț, județul Neamț, adresă indicată pentru primirea corespondenței prin înscrisul în cuprinsul căruia și-a exprimat punctul de vedere solicitat de ANI în legătură cu evaluarea întreprinsă.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că în speța de față sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., text de lege care reglementează situația în care partea nu locuiește efectiv la domiciliul oficial, ci locuiește într-un alt loc unde precizează că dorește să primească corespondența, loc în care însă nu se impune desemnarea unei persoane care să primească actele de procedură în numele părții, acestea urmând a fi primite chiar de parte ori de către celelalte persoane stabilite conform art. 163 alin. (6) C. proc. civ.

De asemenea, susținerea recurentei că raportul de evaluare trebuia să-i fie comunicat personal nu se fundamentează pe nici o dispoziție legală, în legea de procedură nefiind stabilită o obligație pentru cel însărcinat cu comunicarea corespondenței de a păstra corespondența până va găsi persoana indicată la domiciliul indicat, ceea ce presupune și că va reveni la acel domiciliu până va înmâna personal actul comunicat.

Cum în cauza de față reclamanta a indicat care este domiciliul ei în fapt și unde solicită să i se facă comunicările, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că procedura de comunicare a raportului de evaluare s-a realizat în mod corect.

În ceea ce privește solicitarea de repunere în termenul de a formula contestație, judecătorul fondului, analizând motivele invocate de reclamantă, a luat în considerare posibilitatea ca soțul acesteia să nu-i fi înmânat plicul conținând raportul de evaluare, însă, având în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/19.12.2018, referitor la conflictul de interese, a fost menționat și raportul de evaluare nr. x/24.10.2018, în mod evident, a apreciat ca nefiind reală susținerea reclamantei că a luat cunoștință pentru prima dată de existența raportului contestat în data de 15.04.2019, în ședința consiliului de administrație al C. S.A.

Astfel, raportul de evaluare nr. x/19.12.2018 i-a fost comunicat reclamantei la data de 28.12.2018, după cum chiar partea a afirmat în cererea de chemare în judecată, de la această dată curgând termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., adică termenul în care reclamanta ar fi trebuit să formuleze contestația însoțită de cererea de repunere în termen. Ori, la momentul formulării cererii - 29.05.2019, acest termen era deja împlinit, cererea de repunere în termen fiind tardivă.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, recurenta admite faptul că, de fapt, văzând soluția de clasare dispusă în raportul de evaluare nr. x/19.12.2018, nu a mai citit cu atenție partea descriptivă a acestuia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 94/2019 din 10 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.