ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtei A..

Prin sentința civilă nr. 821 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtei A. de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

Recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat ca fiind îndeplinită prima condiție stabilită de actul normativ mai sus menționat pentru constatarea calității de colaborator al Securității comuniste, în sensul că aspectele relatate de pâtâtă ar fi declanșat deschiderea mapei de verificare "Profesoara" la data de 19.10.1989 asupra numitei L.H, întrucât această împrejurare nu este reală.

Dovezile invocate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în susținerea solicitării formulate au constat în Nota informativă scrisă olograf de pârâtă A. în data de 18.02.1987 coroborată cu Nota raport privind aportul adus pe linia muncii de securitate a informatoarei "B.", din Cărpiniș din data de 25 12.1986, întocmită de către ofițerul de legătură și cu Raportul cu propunere de închidere a mapei de verificare "Profesoara" DIN Localitatea Iecea Mare întocmit de ofițerul de legătură la data de 08.06.1989

În opinia recurentei, singura dovadă pentru dovedirea calității de colaborator al Securității a fost Nota informativă menționată anterior, întrucât raportatele întocmite de ofițerii de legătură ai pârâtei nu pot constitui dovezi în susținerea demersului juridic formulat de către reclamant, în condițiile în care aceste înscrisuri constituie opinii personale și subiective ale ofițerilor de securitate care s-au perindat prin Localitatea Iecea Mare, județul Timiș în perioada 16 octombrie 1985-8 iunie 1989.

Recurenta a mai arătat că informațiile furnizate s-au referit la faptul că o fostă colegă de serviciu și-a depus actele pentru plecarea definitivă din România, fiind de naționalitate germană, ceea ce s-a întâmplat, adică persoana menționată a plecat definitiv din România exact în intervalul colaborării pârâtei cu organele de securitate, împrejurarea care dovedește faptul că persoana vizată nu a suferit sub nicio formă.

Totodată, recurenta a susținut că i-a adus la cunoștință fostei sale colege că securitatea se interesează de ea, iar răspunsul acesteia a fost că știe despre acest lucru și faptul că, va pleca până la sfârșitul anului 1989 întrucât a făcut rost de banii care trebuiau plătiți statului român comunist pentru plecarea etnicilor germani din țară.

Față de această împrejurare, recurenta a considerat că nu se poate reține ca fiind îndeplinite condițiile legale privind constatarea calității de colaborator al Securității, câtă vreme, pe de o parte, a menajat interesele persoanei denunțate, informând-o în legătură cu faptul că este în atenția Securității, iar pe de altă parte, informația furnizată în legătură cu persoana denunțată, nu a avut niciu efect asupra acesteia, întrucât a plecat definitiv din România în perioada colaborării cu organele de securitate.

Recurena pârâtă a mai criticat sentința atacată și prin prisma faptului că prima instanță a reținut că în baza notei informative a fost deschisă o activitate de verificare a persoanei denunțate, ceea ce nu este real, întrucât aspectele menționate în nota informativă la care se face referire a fost exploatată în cadrul unei mape de verificare existentă deja la un alt compartiment al securității, împrejurare care denotă faptul că nu pârâta a determinat deschiderea mapei de verificare privind pe numita L.H.

Recurenta a susținut că nu a fost colaborator al Securității ci, dimpotrivă, a fost supravegheată informativ de Securitate, pentru faptul că a protejat interesele unei persoane care intenționa să plece din România și care a fost supravegheată informativ cu numele conspirativ "Profesoara". În acest sens a invocat mențiunile ofiterului de legătură și a ofițerului de securitate superior realizate la întocmirea Raportului cu Propunere de închidere a Mapei de Verificare "Profesoara".

Recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul că aspectele relatate de pârâtă ar fi fost făcute conștient, cu reprezentarea clară a faptului că furnizarea informațiilor nu rămâneau fără urmări.

În opinia recurentei, mențiunile făcute de ofițerul de securitate superior ofițerului de legătură care a realizat întocmirea Raportului cu Propunere de închidere a Mapei de Verificare "Profesoara" la data de 08.06.1989, prin care s-a aprobat atenționarea pârâtei în mod scris în prezența directoarei și a secretarei de partid, confirmă faptul că pârâta, cu numele conspirativ "B." nu a fost colaborator al organelor de securitate. Nota informativă, singura de altfel, care a constituit temelia instanței de fond în constatarea calității sale de colaborator al securității, a determinat declanșarea măsurilor de supravegherea informativă a pârâtei pentru faptul că a protejat interesele unei persoane care intenționa să plece din România și care a fost supravegheată informativ cu numele conspirativ "Profesoara".

În final, recurenta a susținut că la dosarul cauzei nu există niciun document care să ateste transmiterea de informații către securitate.

II. Apărările intimatului

Intimatul reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs inovate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtei A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS, din oficiu, conform prevederilor art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II raportat la art. 3 lit. b) - h)1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, deoarece pârâta ocupă funcția de membru al Consiliului local al comunei Iecea Mare, jud. Timiș.

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este întemeiată.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale".

O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Instanța de fond a reținut, în esență, că din conținutul notei informative referitoare la numita L.H., furnizată de pârâtă, se regăsesc aspecte din viața personală a persoanei urmărite, respectiv intenția de a părăsi țara, precum și comentarii ale persoanei vizate referitoare la condițiile de trai din străinătate în comparație cele din România comunistă.

În perioada regimului comunist, orice legătură cu străinătatea, sau intenția de a părăsi țara, erau considerate atitudini extrem de grave, potrivnice regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de acest regim totalitar de îngrădire a liberei circulații.

Înalta Curte constată că ceea ce este relevant în soluționarea prezentului recurs, în acord cu scopul legii, nu este împrejurarea dacă existau sau nu temeiuri pentru a se declanșa urmărirea informativă a unui subiect, ci împrejurarea dacă au fost furnizate informații apte să conducă la îngrădirea unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Or, nu se poate considera că recurenta pârâtă nu a avut reprezentarea consecințelor informărilor, tocmai având în vedere notorietatea scopurilor în care Securitatea de la acea vreme racola persoane, astfel că, prin minime diligențe, acesta putea să realizeze care era scopul solicitării.

Susținerile recurentei pârâte, în sensul că informațiile furnizate în ceea ce privește această persoană nu pot conduce la constatarea calității de colaborator al Securității, nu sunt fondate.

Astfel, se constată că nota informativă din 18.11.1987 vizând persoana urmărită, furnizată de recurenta pârâtă, a fost însoțită de "Nota ofițerului: Măsuri: Nota se exploatează prin semnalarea cazului la Serviciul 1/A pentru a lua măsuri în consecință de scoatere a numitei L. H. din învățământ", precum și de însemnarea marginală, ofițer neprecizat, IJS Timiș:

"Să fie lucrat în mapă de verificare, documentat, apoi măsuri."

Așadar, deși se susține că informațiile furnizate de recurenta pârâtă nu denotă activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, totuși, urmare acestei delațiuni, persoana vizată a fost încadrată informativ, iar măsurile luate de Securitate, inclusiv activitățile de verificare și documentare în scopul scoaterii din învățământ, constituie ingerințe în viața privată.

Susținerile recurentei cu privire la acuratețea informațiilor furnizate și aprecierile ofițerilor de securitate în raport cu activitatea acesteia, precum și împrejurarea că ar fi avertizat persoana vizată că este în atenția Securității, nu prezintă relevanță, din moment ce pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat, împrejurare care s-a realizat prin informațiile furnizate de pârâtă.

În acest context nu pot fi primite nici apărările recurentei pârâte cu privire la faptul că persoana denunțată a plecat definitiv din România în perioada colaborării cu organele de securitate, având în vedere că legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, adică expunerea persoanei denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității.

În sfârșit, suținerile recurentei pârâte în sensul că la dosarul cauzei nu există niciun document care să ateste transmiterea de informații către Securitate sunt contrazise de existența notei informative aflate dosarul curții de apel.

Astfel, prin nota informativă din data de 18.11.1987, pârâta informa Securitatea în legătură cu numita L.H., respectiv "/.../la Școala generală din satul Iecea Mare, funcționează ca profesor suplinitor numita L.H.. Aceasta a afirmat fată de sursă că și-a depus actele de plecare definitivă din țară pentru a se stabili în RFG, unde are rude. De asemenea, a mai relatat că a primit deja formularele mici și așteaptă să primească cele mari. în discuțiile pe care le poartă arată că nu numai ea, ci și foarte mulți germani de-abia așteaptă ca să plece din țară, preamărind nivelul de trai din RFG în comparație cu viața din țara noastră./../"

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 821 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.