ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 706 de la data de 1 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurentul - reclamant a susținut că prima instanță a interpretat și aplicat greșit disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu modificările și completările ulterioare, în acest context considerentele sentinței civile atacate fiind eronate.

Prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru a se constata calitatea de colaborator al securității pentru pârât, reținând că nota de convorbire de la data de 10.05.1983 se referă la opinii exprimate în mass media germană, iar nu la manifestări ale unei persoane determinate ale cărei drepturi sau libertăți fundamentale să fie susceptibile a fi prejudiciate. Totodată, a statuat judecătorul fondului că nota de convorbire de la data e 31.05.1983 se referă la observațiile pârâtului cu privire la prietenii săi care a constatat lipsa combustibilului auto, respectiv s-au mirat la vederea cozilor formate la stațiile de benzină fără ca aceste împrejurări nu sunt de natură să echivaleze unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, după cum nici relatarea celor semnalate în presa străină de către cetățeni străini nu poate avea o asemenea semnificație.

A mai precizat recurentul - reclamant că notele informative date de intimat au denunțat nu numai simpla apartenență a unor persoane la Biserica Catolică, dar și opiniile și nemulțumirile, îngrijorările și dificultățile întâmpinate în desfășurarea activităților pe care le implică calitățile avute de persoanele denunțate în relația lor cu regimul totalitar.

Cu privire la cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită pentru reținerea calității de colaborator al securității, respectiv îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, a susținut recurentul că interpretarea instanței de fond este rezultatul încălcării și aplicării greșite a disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, norma legală nu cere încălcarea efectivă a acestor drepturi ci expunerea persoanei denunțate unor posibile acțiuni informative ale securității, fiind necesar și suficient ca pârâtul să fie conștient de posibilele consecințe negative ale denunțurilor sale .

A mai precizat recurentul că dispozițiile legale nu disting după cum victimele delațiunilor sunt cetățeni români sau străini, această interpretare a dispozițiilor legale fiind consacrată în jurisprudența instanțelor de judecată.

Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate și rejudecarea cauzei pe fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul - pârât A. a solicitat respingerea cererii de recurs cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.

Examinând sentința civilă atacată, prin prisma criticilor formulate, având în vedere apărările intimatului precum și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că cererea de recurs este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că nu a fost avută în vedere de prima instanță ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate a calității și utilității informațiilor furnizate, că legiuitorul nu cere existenta pluralității de informări adresate securității, că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și că pârâtul a conștientizat că împotriva persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare. Prin urmare, intimatul - pârât a vizat această consecință, fiind îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acțiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora.

Înalta Curte constată că aceste argumente, care de altfel au fost expuse și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "colaborator al Securității" ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat judecătorul fondului că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în persoana recurentului, prevalându-se exclusiv de notele informative de la dosarul de fond, în care sunt relatate:

- nota de convorbire datată 10.05.1983, unde se arată că, din discuțiile purtate de pârât cu membrii unui grup de turiști din R.F. Germania, a reieșit că respectivul grup este foarte mic "(...) de numai 15 persoane (...)", motivat de faptul că "(...) deși în Germania se face multă publicitate pentru turism în România, (...), totuși lumea nu este prea entuziasmată, deoarece la unele emisiuni la radio sau TV, ori în presă, se face câteodată o publicitate defavorabilă României, spunându-se că nu ești în siguranță, că poți fi în orice moment oprit și interogat de miliție, sau că chiar poți fi arestat. (...)".

- nota de convorbire datată 31.05.1983, pârâtul informa Securitatea în legătură cu remarcile unor prieteni din R.F. Germania, "(...) Preotul Decan O.K., B.. și C.., precum și dna M.L. (educatoare). (...)", respectiv "Mi-au spus că în Germania radioul și presa recomandă celor care vor să viziteze România să nu vină cu mașina, deoarece nu se găsește benzină. Acest lucru, de fapt, l-au putut vedea și ei".

- nota de convorbire datată 01.06.1983, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu opiniile unor cetățeni străini, respectiv "(...) Msgr. I.B., preot pensionar din Ruhploding, RFG, Pr. F.W. din R. Democrată Germană, Dl. L.O., diacon permanent și medic din München, RFG, și Dna M.K., din Eding, RFG. (...), care și-au exprimat mirarea "(...) când au văzut șiruri prelungite de autoturisme la stațiile de benzină. (...)".

În aceste condiții, se constată că informațiile oferite în notele respective au caracter general și vizează mai mult comentarii negative la adresa realităților religioase, sociale și politice din țara noastră sub imperiul regimului comunist, nefăcându-se vorbire despre informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, se constată că informațiile furnizate nu sunt de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale persoanelor, acestea nefiind de natură să aducă represalii din partea reprezentanților regimului totalitar cu privire la o persoană anume.

Și în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de control judiciar constată că furnizarea acestor informații prin notele informative oferite organelor de securitate nu a expus persoana în cauză unor consecințe negative, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin furnizarea acestor informații, nicio persoană la care s-au referit nu a fost expusă unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a persoanelor urmărite, astfel că nu pot fi primite alegațiile recurentului în sensul că pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare a vizat această consecință.

Doar prin raportare la cerințele legii pot fi analizate informațiile culese de către intimat și pot calificate ca fiind de natură a stabili calitatea de colaborator al Securității.

Așa fiind, din actele dosarului rezultă că înscrisurile depuse de recurentul - reclamant la dosar nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu, că intimatul - pârât a fost colaborator al securității așa cum susține autoritatea reclamantă.

În acest sens urmează a fi avută în vedere și Decizia nr. 672/2012, în care Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituționale, reținând în acest sens că, pentru a se da eficiență dreptului la un proces echitabil și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice, și nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Or, în cauză singurele probe pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată sunt înscrisurile de la dosarul de fond, respectiv notele informative, care nu pot constitui prin ele însele probe unice, de natură să conducă la constatarea calității de colaborator a unei persoane.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 706 din 1 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.