ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agentia Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 emis de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 132 din 29 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agentia Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În susținerea recursului, s-a arătat că, din motivarea hotărârii instanței de fond, rezultă că existența raporturilor de subordonare dintre Consiliul Local Baia Sprie și Căminul pentru Persoane Vârsnice Baia Sprie este dedusă, în primul rând, din împrejurarea emiterii așa-zisului act de înființare din anul 2007 (HCL nr. 55/3 aprilie 2007), precum și din împrejurarea că această unitate administrativă alocă fonduri pentru completarea veniturilor extrabugetare ale acestui cămin.

În opinia recurentului, existenta subordonării nu poate fi dedusă din astfel de împrejurări, fiind evident că există numeroase instituții autonome, finanțate potrivit legii din fonduri publice, înființate prin acte emise de autorități publice, fără ca între instituția care a decis înființarea ori care asigură finanțarea (chiar integrală), și instituția înființată să existe, potrivit reglementărilor privind organizarea și funcționarea, raporturi de subordonare.

Criteriul înființării este stabilit de legiuitor, prin art. 90 din Legea nr. 161/2003, drept temei de atragere a stării de incompatibilitate pentru consilierii locali, respectiv județeni, doar în cazul societăților comerciale înființate de consiliile locale sau județene, nu și în cazul instituțiilor publice sau regiilor autonome de interes local, existența incompatibilității fiind condiționată în cazul acestora de existenta unor raporturi de subordonare sau de autoritate.

Referitor la raporturile dintre consiliile locale și căminele pentru persoane vârstnice, nu există nici o dispoziție legală care să stabilească între acestea raporturi de subordonare ori de autoritate, coordonarea și controlul activității acestora fiind realizate, potrivit art. 18 alin. (4) și art. 38 din Legea nr. 17/2000, de către structurile specializate din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Textele legale invocate de către instanța de fond, respectiv art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea 215/2001 și art. 36 alin. (6) lit. d) din Legea 215/2006, nu stabilesc natura raporturilor dintre aceste instituții, ci atribuțiile consiliului local cu privire la gestionarea serviciilor către cetățeni și asigurarea cadrului pentru furnizarea acestora.

Totodată, pentru a argumenta existența unor raporturi de subordonare între consiliul local și căminul pentru persoane vârstnice, instanța de fond a invocat prevederile art. 21 lit. j) din Legea nr. 195/2006 a descentralizării. Recurentul a considerat că prima instanță a făcut o confuzie de termeni, confundând noțiunea de serviciu social, cu cea de furnizor de servicii sociale; totodată, pentru interpretarea corectă a legii, instanța trebuia să facă distincție între noțiunea de serviciu social cu caracter primar și serviciu social specializat, dispoziția legală invocată aplicându-se doar în cazul celor din prima categorie.

Conform art. 1 din Ordonanța nr. 68/2003 privind serviciile sociale, serviciile sociale reprezintă un ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale iar potrivit art. 31 acestea pot fi de două tipuri: cu caracter primar și servicii sociale specializate.

Articolele 32 și 33 din ordonanța menționată enumera serviciile de interes primar și funcțiile acestora, iar în art. 34 și 36 din Ordonanța nr. 86/2000 se reglementează serviciile specializate și funcțiile acestora.

Din conținutul acestor dispoziții rezultă în mod evident că activitatea de adapostire și îngrijire a persoanelor vârstnice, cum este și cazul activității din Căminul pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie, este o funcție a serviciilor sociale specializate, nu a serviciilor sociale primare, motiv pentru care prevederile art. 21 lit. i) din Legea 195/2006 nu sunt incidente în cauză, cum greșit a reținut prima instanță.

Recurentul reclamant a mai precizat că la dosar nu există nici un act din care să rezulte implicarea concretă a Consiliului Local Baia Sprie în organizarea și funcționarea căminului pentru persoane vârstnice, cum ar putea fi, spre exemplu, adoptarea regulamentului de organizare și funcționare și niciun act din care să rezulte că vreo structură specializată din cadrul consiliului local ar fi efectuat vreun control la acest cămin.

Faptul că autoritatea locală deliberativă nu a emis un act privind organizarea și funcționarea căminului dovedește că așa-zisa hotărâre de consiliu local privind înființarea căminului din anul 2007 a fost emisă doar din rațiuni de ordin practic, pentru a pune la dispoziția conducerii căminului un act de înființare, necesar pentru obținerea reacreditării, în condițiile în care în arhiva Căminului nu a fost găsit actul inițial de înființare.

În concluzie, recurentul a arătat că nu a existat nici un temei pentru a se reține starea de incompatibilitate, întrucât Căminul pentru Persoane Vîrstnice Baia Sprie este o instituție autonomă, de interes județean, cu personalitate juridică, finanțată în principal din venituri extrabugetare, a cărei activitate este coordonată și controlată de structurile specializate din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

Intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea introductivă, s-a reținut că starea de incompatibilitatea a lui A. a fost generată de faptul că în perioada deținerii funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local Baia Sprie, S.C. B. S.R.L. - societate comercială în cadrul căreia soția acestuia deține funcția de asociat/administrator a încheiat și derulat contractul nr. x/19.06.2007 de furnizare produse alimentare prelungit prin actul Adițional nr. 379/18.06.2008, precum și prin actul adițional nr. x/19.06.2009, cu Căminul pentru Persoane Vârstnice, instituție publică aflată în subordinea Consiliului Județean Sprie, iar ca urmare a acestui fapt, căminul a efectuat plăți către S.C. B. S.R.L. în valoare de 71.665,85 RON încălcând astfel interdicția instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003.

Prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual, prin îndrumarul Deciziei de casare nr. 3503/2018 Înalta Curte dispunând reluarea analizei existenței sau inexistenței relației de subordonare a Căminului pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie față de Consiliul Local Baia Sprie, în condiții de contradictorialitate și pe bază de probe legal administrative.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând că instituția în litigiu a fost înființată de Consiliul Local Baia Sprie în baza art. 73 din Legea nr. 215/2001 - în forma de la înființarea Căminului pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie - care prevedea că autoritățile deliberative pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispun. Totodată, Căminul pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie nu se bucură de autonomie funcțională și organizatorică, iar autonomia financiară este doar parțială, întrucât o parte din buget este asigurat de Orașul Baia Sprie prin organul deliberativ la propunerea primarului.

Constatând că această instituție este de interes local, iar nu județean, fiind în subordinea și sub autoritatea Consiliului Local Baia Sprie, curtea a apel a concluzionat că reclamantul a nesocotit interdicția ca societatea în cadrul căreia soția acestuia deținea funcția de asociat/administrator să încheie contracte comerciale de furnizare de produse, reclamantul având obligația de a urmări prevenirea conflictelor de interese în calitatea de ales local, iar în caz contrar neputând invoca propria culpă.

Prin motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit s-a reținut starea de incompatibilitate, întrucât nu există o relația de subordonare a Căminului pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie față de Consiliul Local Baia Sprie, în condițiile în care căminul este este o instituție autonomă, de interes județean, cu personalitate juridică, finanțată în principal din venituri extrabugetare, a cărei activitate este coordonată și controlată de structurile specializate din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei

Înalta Curte reține că potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referință, "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local".

În speță, în perioada deținerii de către recurentul reclamant A. a funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local Baia Sprie, S.C. B. S.R.L. - societate comercială în cadrul căreia soția acestuia deține funcția de asociat/administrator a încheiat și derulat contractul nr. x/19.06.2007 de furnizare produse alimentare prelungit prin actul Adițional nr. 379/18.06.2008, precum și prin actul adițional nr. x/19.06.2009, cu Căminul pentru Persoane Vârstnice, iar ca urmare a acestui fapt, căminul a efectuat plăți către S.C. B. S.R.L. în valoare de 71.665,85 RON.

Instanța de recurs constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, reținând existența relației de subordonare a Căminului pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie față de consiliul local în care persoana vizată de situația de incompatibilitate exercită funcția de consilier local.

Astfel, prin H.C.L. Baia Sprie nr. 55/3 aprilie 2007 s-a aprobat înființarea Căminului pentru Persoane Vârstnice din Orașul Baia Sprie pe temeiul art. 36 lit. d) și art. 45 și art. 115 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, respectiv în baza Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Totodată, așa cum rezultă din adresa emisă de Orașul Baia Sprie prin Primar, în perioada anilor 2007-2015 bugetul Căminului pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie a fost de 8.853.700 RON din care subvenția primită de la Primăria Baia Sprie a fost în cuantum de 570.933 RON, reprezentând un procent de 6,44%, diferența sumelor fiind asigurată de asistați, aparținătorii acestora, administrațiile locale din județ care au asistați la cămin, venituri proprii, donații și sponsorizări.

În consecință, Căminul pentru Persoane Vârstnice Baia Sprie este o instituție aflată sub autoritatea Consiliului Local al Orașului Baia Sprie, fiind înființat de autoritatea publică deliberativă locală și având o autonomie financiară parțială.

Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că este instituția în discuție este o instituție autonomă, de interes județean, cu personalitate juridică, finanțată în principal din venituri extrabugetare, a cărei activitate este coordonată și controlată de structurile specializate din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, întrucât activitatea ministerului, prin care asigură îndrumarea metodologică, coordonează, controlează și evaluează aplicarea acesteia, nu exclude controlul propriu realizat de Consiliul Local Baia Sprie în baza Legii nr. 215/2001.

Nu prezintă relevanță nici alegațiile recurentului potrivit cărora la dosar nu există nici un act din care să rezulte implicarea concretă a Consiliului Local Baia Sprie în organizarea și funcționarea căminului pentru persoane vârstnice, fiind opțiunea consiliului local modalitatea de punere în practică a prevederilor art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare în perioada de referință, care prevăd atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local.

Prin urmare, instanța de recurs constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003, în contextul în care soția reclamantului (consilier local) avea calitatea de asociat administrator la o societate care a încheiat un contract de prestări servicii cu o instituție aflată sub autoritatea consiliului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 132 din 29 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.