ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022, la data de 08.03.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate:

- anularea Raportului de evaluare nr. x/22.02.2022 emis de pârâtă;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 127 de la data de 9 mai 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de recurs reclamantul A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Raportului de evaluare al ANI nr. x/22.02.2022.

În esență, în motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a făcut corecta aplicare a legii, considerând că un serviciu public subordonat autorității deliberative are unul și același regim juridic (adică similitudine) cu serviciile din aparatul de specialitate al consiliului, aflate în subordinea primarului.

Or, dacă legiuitorul intenționa să reglementeze astfel ar fi făcut-o dar interdicția este clară și s-a oprit la aparatul de specialitate al consiliului local care a devenit aparatul de specialitate al primarului.

Dintr-o altă perspectivă, a solicitat Înaltei Curți de Justiție să constate că, în mod greșit, Curtea de Apel Cluj a făcut o gravă confuzie între incompatibilități și conflictele de interese. Astfel, în timp ce incompatibilitățile reprezintă interdicții privind exercitarea concomitentă a unor funcții sau calități strict și limitativ prevăzute de lege (predefinite de legiuitor, în cazul de speță art. 88 din Legea nr. 161/2003), conflictele de interese reprezintă situații in care interesul public se contrapune celui privat. În astfel de situații, există obligația evitării și declarării lor prin neparticipare la luarea deciziei.

Or, incompatibilitatea, ca interdicție absolută, este de strictă interpretare, ea nu poate fi într-o societate democratică nici extinsă în afara reglementării și nici asimilată pe alte considerente decât cele juridice, căci s-ar încălca art. 53 din Constituția României privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Soluția instanței de fond este nelegală și prin prisma faptului că recurentul a mai fost subiectul unei verificări similare derulate de ANI în anul 2009, pentru mandatul de consilier local din perioada 2008-2012.

O astfel de abordare a primei instanțe încalcă nu doar principiul securității juridice dar aduce în discuție problema previzibilității legii, lipsa unei astfel de exigențe fiind adeseori sancționată de CEDO în deciziile sale.

Astfel, principiul securității juridice exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze". Acest principiu se află într-o strânsă legătură cu aspectul previzibilității legii. Într-un asemenea context, Statul trebuie să aplice într-o manieră previzibilă și coerentă legile pe care le-a adoptat; dispozițiile legale trebuie să fie accesibile publicului destinatar și redactate cu suficientă claritate.

A invocat și jurisprudență europeană, respectiv Cauzele Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, arătând că "nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat"; "o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita"; "în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice".

Prin urmare, recurentul a susținut faptul că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor Omului.

În drept, a invocat art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003; art. 1it. g) și kk) din Codul administrativ și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.07.2022, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respeingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în prezenta cauză.

În motivare, a arătat că motivul de casare invocat de recurent este nefondat instanța pronunțând o sentință care a fost emisă cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.

II. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/22.02.2022, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat, s-a reținut că recurentul - reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților deoarece, în perioada exercitării funcției publice de consilier local al Comunei Bocbota a deținut și funcția de muncitor calificat, angajat cu contract individual de muncă la Serviciul administrativ gospodăresc din cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Bobota.

Curtea de Apel Alba - Iulia a respins acțiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată, această soluție fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situația de fapt identificată în cauză.

Înalta Curte constată că sentința de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 și a disp. Legii nr. 176/2010.

Analizând cererea de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pct.

8, instanța de control judiciar amintește că acest motiv de casare sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.

Prin reglementarea incompatibilităților legiuitorul a urmărit determinarea situațiilor și a cazurilor în care un oficial public ocupă mai multe funcții în același timp, deși un atare cumul este fie interzis expres de lege, fie impune abținerea de la luarea oricărei decizii, în circumstanțele expres arătate.

Astfel, regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilității sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Totodată, de esența regimului juridic al incompatibilităților este caracterul preventiv, astfel că susținerea sau dovedirea unor aspecte concrete de parțialitate sau opacitate decizională, ori necinste sau coruptibilitate nu reprezintă un element constitutiv al incompatibilităților.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 funcția de consilier local este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv.

Potrivit art. 132 din Legea 215/2001 denumirea de aparat propriu de specialitate se înlocuiește în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare cu denumirea aparat de specialitate al primarului.

În acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține că serviciul public în cadrul căruia reclamantul are calitatea de salariat, face parte din categoria serviciilor din aparatul propriu al Consiliului Local com. Bobota, unde acesta exercită o funcție de autoritate publică, respectiv pe cea de consilier local; iar împrejurarea că în HCL ale com. Bobota de aprobare a organigramei Primăriei, se face distincție între aparatul de specialitate al primarului și serviciile subordonate consiliului local, nu este de natură a scoate de sub autoritatea Consiliului Local al com. Bobota serviciul public unde reclamantul își desfășura activitatea în baza contractului individual de muncă, fiind în mod evident vorba de un conflict între îndatoririle legale pe care le presupun cele două funcții‚ deținute de reclamant în perioada de referință.

Reevaluând și ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că alegațiile din cererea de recurs nu se confirmă, în condițiile în care rezultă, cu claritate, inclusiv din cele anterior expuse, faptul că funcția de muncitor calificat cu contract individual de muncă deținută de recurent este subordonată din punct de vedere decizional funcției de consilier local al Comunei Bobota deținută de aceeași persoană.

Prin urmare, nu se poate nega faptul că recurentul -reclamant prin deținerea celor două funcții se află în stare de incompatibilitate bifând cerința legală impusă de norma de drept anterior citată.

Pe cale de consecință, se confirmă în speță situația de incompatibilitate exact așa cum este aceasta descrisă de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte având în vedere în acest sens și disp. art. 129 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. c) din Codul Administrativ din interpretarea cărora rezultă faptul că recurentul, în calitate de consilier local, avea atribuții directe în aprobarea statului de funcții al Serviciului Administrativ Gospodăresc care se afla în subordinea Consiliului Local Bobota.

Totodată, jurisprudența unională invocată de recurent în speța de față nu prezintă relevanță prin raportare la conținutul normelor de drept care au incidență în cauză și al căror conținut este precis, clar și neechivoc, negenerând pentru instanța de fond și nici pentru cea de recurs o dificultate de comprehensiune sau de aplicare prin raportare la situația de fapt dedusă judecății.

În același timp, critica recurentului privind clasarea unei sesizări efectuate anterior cu privire la existența aceleiași stări de incompatibilitate nu prezintă relevanță și nu poate constitui o critică validă a părții cu privire la legalitatea raportului de evaluare precum și a sentinței civile recurate câtă vreme în cauza de față coordonatele factuale sunt diferite tocmai prin emiterea raportului de către autoritatea de integritate.

În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate, acesta nedemonstrând în cauză încălcarea de prima instanță a normelor de drept material de natură să conducă la reformarea soluției în cadrul prezentului demers procesual.

Pentru aceste considerente, constatând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 127/2022 din 09 mai 2022, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 127/2022 din 09 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2023.