ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5887/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;-

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de primar al municipiului Focșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. anularea Hotărârii nr. 11/16.01.2019 emisă de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca urmare a soluționării petiției nr. 1892/3.04.2018 formulată de către B..

Prin sentința civilă nr. 178 pronunțată la 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația promovată de către reclamantul A. - Primarul Municipiului Focșani, în contradictoriu cu pârâții: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B..

Împotriva sentinței civile nr. 178 pronunțate la 4 decembrie 2019 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de recurs reclamantul a prezentat pe larg istoricul speței și legislația incidentă, iar în susținerea căii de atac a menționat următoarele:

- consideră că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția tardivității adoptării Hotărârii nr. 11/16.01.2019 a CNCD prin raportare la termenul instituit de art. 20 alin. (7) din Legea nr. 137/2000, prin raportare la art. 17 din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) lit. b) și lit. h) din Legea nr. 554/2004, în sensul că CNCD București, în calitate de autoritate publică are obligativitatea de a respecta termenul de soluționare a unei petiții și de a elabora un răspuns în termen de 90 de zile.

Potrivit practicii, încălcarea termenului atrage sancțiunea nulitătii în măsura în care face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului, iar în cauză vătămarea a constat în faptul că, în calitate de persoană publică - primar al municipiului Focșani și om politic emiterea hotărârii contestate, la peste 8 luni de la data formulării petiției, în an electoral, i-a adus grave prejudicii de imagine de neînlăturat.

- pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 11/16.01.2019 emisă de C.N.C.D. București și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin hotărâre s-a reținut că în comunicat nu s-au utilizat formulări ofensatoare la adresa romilor de unde se poate concluziona că sentința este bazată pe supoziții, pe fapte sugerate a fi discriminatorii în opinia B..

Mai mult, a dovedit că Asociația pârâtă a formulat numeroase petiții împotriva sa, ce privesc caracterul discriminatoriu al unor hotărâri de consiliu local reprezentând acte administrative adoptate de forul legislativ local, neemise de Instituția Primarului și pe care avea obligația să le pună în executare.

- În ceea ce privește fapta de discriminare reținută de CNCD, în accepțiunea art. 2 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, arată că postarea de pe pagina personală de C. în data de 21.02.2018 nu încalcă dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 și a îndeplinit de bunăvoie recomandarea Hotărârii nr. 11/2019 emisă de C.N.C.D. București și a șters comunicatul de presă din spațiul public.

Solicită ca instanța să analizeze sentința recurată și din prisma dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în virtutea principiului legalității sanctiunilor contravenționale, dar și a liberului acces la justiție, să analizeze caracterul oportun și proporțional al acesteia.

Având în vedere îndeplinirea de bună voie a recomandărilor Hotărârii nr. 11/16.01.2019 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind ștergerea de îndată a postării comunicatului de presă de pe pagina personală de C., consideră întemeiată cererea sa de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 RON cu sancțiunea avertismentului.

Recurentul-reclamant a invocat excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale active a Asociației pârâte.

Intimata-pârâtă B. a depus înscrisuri în combaterea excepției lipsei calității sale procesuale active.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente și apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Examinând criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduse de recurent manierei în care prima instanță a dezlegat chestiunea existenței faptei de discriminare, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, câtă vreme nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin textele normative apreciate de recurent ca fiind eronat aplicate de prima instanță, legiuitorul a reglementat astfel:

- art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000:

"Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

- art. 15 din același act normativ:

"Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Se observă că, pentru ca o faptă să fie calificată ca ilicit contravențional în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului la demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare. Totodată, în virtutea art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, pentru reținerea discriminării este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive: existența unui tratament diferit, existența unui criteriu ca motiv determinant al tratamentului diferit, atingerea adusă unui drept sau unei libertăți și absența unei justificări obiective.

Din elementele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține, în limitele învestirii sale generate de memoriul de recurs (prin care au fost, în realitate, contestate doar parte dintre aspectele dezlegate de prima instanță) că activitatea/acțiunea apreciată ca având natura unei fapte de discriminare a constat în comportamentul recurentului A., primar al orașului Focșani, care a postat pe pagina sa personală de C. un comunicat de presă, în data de 21.02.2018, cu scopul de a instiga la ură și discriminare pe cetățenii orașului Focșani, împotriva unui grup de locatari din imobilul G2, aflat în aleea Căminului Municipiul Focșani, în sensul că aceștia trăiesc ilegal acolo, nu achită utilități și au datorii foarte mari la întreținere, comparativ cu restul cetățenilor care fac eforturi mari să fie la zi cu plata, aspect considerat de către reprezentanții D. ca fiind o discriminare.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte apreciază că afirmațiile analizate nu au fost extrase din context și nu au fost examinate izolat, ci prin aprecierea în ansamblu a comportamentului recurentului față de grupul de etnie romă. Concluziile curții de apel au fost, de altfel, confirmate chiar de aspectele învederate de recurentul-reclamant în cuprinsul motivelor de recurs, unde acesta a spus că acel comunicat nu viza defăimarea și a îndeplinit de bună voie recomandările Hotărârii nr. 11/16.01.2019 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind ștergerea de îndată a postării comunicatului de presă de pe pagina personală de C., fără a aduce argumente în combaterea reținerii de către instanța de fond vizând neștergerea comentariilor rasiste. Or, un astfel de aspect se traduce în limbajul juridic folosit de O.G. nr. 137/2000 în existența unui comportament care are ca scop sau care vizează atingerea demnității umane.

Din această perspectivă, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că "Comentariile postate pe pagina de C. a reclamatului creează în mod evident o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, chiar și ofensatoare la adresa întregii comunități de romi. Reclamatul avea obligația să șteargă astfel de mesaje, unele chiar de propagandă nazistă, altele reprezentând instigare clară la ură rasială."

Or, un astfel de context este apt a crea o atmosferă degradantă, umilitoare sau ofensatoare la adresa unei comunități. O astfel de atmosferă reprezintă, prin chiar voința legiuitorului exprimată în conținutul normativ al art. 15 din O.G. nr. 137/2000, o atingere adusă dreptului la demnitate, ocrotit inclusiv de o astfel de prevedere legală, motiv pentru care, contrar celor susținute de recurent, instanța de control judiciar consideră că judecătorul fondului a evaluat corect situația.

Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că reclamantul recurent a șters comunicatul, abia după pronunțarea deciziei consiliului, context în care în mod legal instanța de fond a reținut că acesta "nu a fost sancționat pentru comentariile postate de alte persoane, ci pentru ceea ce a postat el însuși și pentru propria omisiune culpabilă".

Instanța de control judiciar reține că a fost respectat principiul proporționalității față de modul în care recurentul s-a raportat la comentariile făcute pe pagina sa, prin faptul că, deși nu a scris efectiv despre ce comunitate este vorba a acceptat comentariile naziste și discriminatorii și le-a șters abia după aplicarea sanțiunii. În acest context cererea sa de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 RON cu sancțiunea avertismentului nu are suport legal.

Este nefondată și va fi respinsă critica vizând nelegala soluție dată de către instanța de fond asupra excepției tardivității adoptării Hotărârii nr. 11/16.01.2019 a CNCD, întrucât termenul de 90 de zile stabilit prin Legea 137/2000 este unul de recomandare, înăuntrul cărora trebuie efectuat un act, fără însă ca neefectuarea lui în termen să aibă consecințe asupra actului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei B. și ce a vizat lipsa legitimării procesuale active cu privire la plângerea care a stat la baza deciziei CNCD atacate în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât nu este o excepție, ci un motiv de nelegalitate, care a fost invocat de către recurentu direct în calea de atac cu încălcarea prevederilor art. 178 alin. (2), art. 494 raportate la dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.. Potrivit acestor dispoziții, prin intermediul recursului nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, nu se pot formula pretenții noi și nu se pot folosi alte motive decât cele invocate în fața primei instanțe.

În raport de astfel de elemente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este conformă prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 178 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 178 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.