ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1529/2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Primăria municipiului Focșani a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 156/11.04.2018 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat modificarea acestei hotărâri, în sensul de a se constata că nu este discriminatoriu criteriul de acces inserat în HCL nr. 277/2017, Anexa 1, lit. B), pct. 8.

La data de 03.09.2018, A. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În ședința publică din data de 01.11.2018, instanța a pus în discuția părților această cerere, a respins-o ca inadmisibilă și, după punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a Asociației Romajust, a dispus introducerea acesteia în cauză, în calitate de pârât.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 156/11.04.2018 emisă de pârât, solicitând schimbarea în parte a hotărârii, respectiv, înlocuirea sancțiunii avertisment cu amendă. Cererea a fost intitulată "Apel". Prin precizările depuse la dosar la data de 03.07.2018, reclamanta a arătat că cererea reprezintă o cerere de chemare în judecată și nu o cale de atac.

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați.

Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2018, Curtea de Apel București a admis excepția conexității și a dispus trimiterea dosarului la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați. Dosarul Curții de Apel București a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la data de 12.12.2018.

Prin încheierea din data de 15.03.2019, instanța a admis excepția tardivității acțiunii conexe.

Prin sentința civilă nr. 70 din data de 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei din acțiunea principală, Primăria Municipiului Focșani, ca nefondată, a respins acțiunea principală formulată de reclamanta Primăria Municipiului Focșani, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca nefondată, a respins acțiunea conexă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca tardivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. (8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și anularea Hotărârii nr. 156/11.04.2018 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a reținut exclusiv în motivarea soluției dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituția României și a înlăturat motivele privind necesitatea introducerii acestui criteriu ca urmare a Deciziei nr. 20/2017 a Camerei de Conturi Vrancea, încadrarea acestui criteriu în dispozițiile art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și art. 56 din Constituția României

Un prim motiv de nelegalitate, a arătat recurenta, îl reprezintă neaplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000. Instanța de fond reține ca fiind lipsite de relevanță aspectele de fapt care probează eficiența măsurii introducerii acestui criteriu, respectiv achitarea debitelor la bugetul local de către solicitanții de locuințe sociale, sau faptul că o parte din persoanele marginalizate nu au depus dosare sociale.

Motivarea instanței de fond este contradictorie, deoarece măsura implementării acestui criteriu a fost asimilată de cetățenii Municipiului Focșani și respectată de cei care figurau cu debite restante la bugetul de stat, nu poate fi discriminatoriu un criteriu care-și dovedește eficiența și se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, un criteriu de acces pe o Listă de priorități față de cetățenii care nu-și manifestă dorința de a depune un dosar în vederea obținerii unei locuințe sociale sau locuințe din fondul locativ de stat.

Solicită instanței de recurs să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, care, atât timp cât face parte din cuprinsul O.G. nr. 137/2000, înseamnă că legiuitorul a avut în vedere și situații în care anumite prevederi, criterii sau practici adoptate de stat sau autorități publice locale sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Recurenta se întreabă, dacă măsurile dispuse prin Decizia Curții de Conturi a României-Camera de Conturi Vrancea nr. 20/2017, nu pot justifica scopul legitim al acestui criteriu și nu pot fi încadrate în categoria metodelor adecvate și necesare, care sunt acele situații care se pot încadra și cine poate invoca aceste prevederi legale.

Alt motiv de nelegalitate, a mai arătat recurenta, este aplicarea în mod exclusiv a unei dispoziții constituționale în detrimentul alteia. Instanța de fond reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția României în detrimentul prevederilor art. 16 din Constituția României.

A probat, atât în procedura administrativ-contencioasă, cât și în cursul judecății pe fond, faptul că Primarul Municipiului Focșani și Primăria Municipiului Focșani au urmărit să aplice în mod egal aceste principii constituționale. A demonstrat cu înscrisuri că prevederile art. 47 alin. (1) din Constituție sunt implementate de autoritatea locală, persoanele defavorizate beneficiind în permanență de: ajutor social conform Legii nr. 416/2001, alocații familiale conform Legii nr. 277/2010, tichete sociale valorice pentru fiecare copil pentru stimularea participării la învățământul preșcolar conform Legii nr. 284/2015, ajutoare de urgență conform HCL nr. 95/2015 și HCL nr. 192/2017, indemnizații de însoțitori sau asistent personal pentru persoanele cu grad de handicap grav conform Legii nr. 448/2006, hrană caldă zilnică de la cantina de ajutor social, bonuri valorice săptămânal sau hrană rece pentru membrii de familie de la cantina de ajutor social.

I se interzice dreptul ca autoritate publică locală să aplice dispozițiilor art. 16 din Constituția României și să ia măsuri juste și adecvate pentru aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse de o altă instituție centrală de stat, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Vrancea. Instanța de judecată are atributul ca, raportat la fiecare situație de fapt dedusă judecății, să dispună care este măsura de aplicabilitate a dispozițiilor art. 47, până, unde și în ce grad Statul și/sau autoritățile publice locale sunt obligate să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

Măsurile de protecție socială sunt reglementate într-un set de acte normative, Legea nr. 416/2001, Legea nr. 277/2010, Legea nr. 284/2015 sau Legea nr. 448/2006, în același timp statul și autoritățile publice locale au de respectat în desfășurarea atribuțiilor lor alte acte normative de aceeași importanță, cum ar fi Legea nr. 215/2001, Legea contabilității nr. 82/1991, legea penală, Codul fiscal, etc. Aflați la mijloc, obligați să aplice norme legale care, la un moment dat, ajung să se excludă, solicită instanței de recurs să constate că nu poate fi reținut ca discriminatoriu un criteriu adoptat printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Focșani și pus în executare de Primarul Municipiului Focșani, atât timp cât el respectă cerințele unor norme de drept. Consideră că nu există măsură dispusă de o autoritate publică locală sau chiar de Statul Român prin autoritățile centrale care să respecte simultan toate normele de drept din domenii diferite care intră sub incidența măsurii luate.

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 156/11.04.2018, ca urmare a petiției formulate de A., pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că reprezintă discriminare condiționarea acordării locuințelor sociale de existența unor debite restante la bugetul local și la furnizorii de utilități publice din Municipiul Focșani, prevăzută la lit. B) pct. 8 Anexa 1 din Hotărârea Consiliului Local Focșani nr. 277/27.07.2017, conform art. 2 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, și a dispus sancționarea Instituției Primarului Municipiului Focșani cu avertisment.

Prin sentința recurată a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri.

Este nefondat primul motiv de recurs invocat, privind neaplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din O.G. nr. 137/2000, întrucât, susține recurenta, legiuitorul a avut în vedere și situații în care anumite prevederi, criterii sau practici adoptate de stat sau autorități publice locale sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (...)

Teza a doua invocată se referă la situații în care există o justificarea obiectivă, care include existența unui scop legitim, iar mijloacele de atingere a obiectivului sunt adecvate și necesare. Analiza scopului legitim se raportează la dreptul atins prin diferențiere.

În mod corect instanța de fond a reținut că obligația dispusă prin Decizia nr. 20/2017 de Camera de Conturi Vrancea, constând în luarea măsurilor pentru obținerea de titluri executorii în vederea recuperării creanțelor reprezentând utilități achitate centralizate de entitate și nerecuperate de la locatarii blocurilor de locuințe, nu este în măsură a constitui o justificare obiectivă a unui scop legitim pentru adoptarea criteriilor de atribuire a locuinței sociale, precum și lipsa de relevanță a aspectelor privind eficiența măsurii și faptul că o parte din solicitanții de locuințe sociale au înțeles să-și achite aceste datorii sau nu au mai formulat cereri de atribuire a unei locuințe sociale.

Scopul invocat, respectiv recuperarea unor creante, poate fi considerat un scop legitim, dar mijloacele utilizate de recurent nu au fost necesare și adecvate. Executarea unor creanțe pe care un creditor le are asupra unui debitor trebuie să se facă exclusiv în condițiile reglementate de legislație, nu prin alte mijloace coercitive, respectiv prin condiționarea aplicării unor prevederi legale de executarea datoriei.

Se observă, de altfel, că însăși decizia Curții de Conturi pe care a invocat-o recurentul se referă la obținerea de titluri executorii și la aplicarea graduală a tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de lege, nu la recuperarea datoriilor prin orice mijloace de constrânngere.

În acest sens, în mod corect a reținut pârâtul prin decizia contestată lipsa de proporționalitate între scopul vizat (plata datoriilor existente) și măsura adoptată. Criteriul prevăzut de Hotărârea Consiliului Local nu este necesar și nici adecvat, având în vedere, pe de o parte, însăși finalitatea reglementării privind acordarea locuințelor sociale, locuințe care, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 114/1996, "se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței", pe de altă parte faptul că dispozițiile art. 42 din aceeași lege prevăd că familiile sau persoanele au acces la locuință socială, în vederea închirierii, raportat la venituri, iar dispozițiile art. 48 prevăd situațiile în care persoanele sau familiile nu pot beneficia de locuințe sociale, și anume "a) dețin în proprietate o locuință; b) au înstrăinat o locuință după data de 1 ianuarie 1990; c) au beneficiat de sprijinul statului în credite și execuție pentru realizarea unei locuințe; d) dețin, în calitate de chiriaș, o altă locuință din fondul locativ de stat".

Justificarea recurentei privind faptul că este împiedicată să pună în executare măsurile dispuse prin Decizia Curții de Conturi a României, care se referă la obținerea de titluri executorii în vederea recuperării creanțelor reprezentând utilități achitate centralizat de entitate și nerecuperate de la locatarii blocurilor de locuințe, întrucât măsura determină debitorii la achitarea datoriilor, raportat la scopul avut în vedere de legiuitor pentru acordarea locuințelor sociale, nu poate fi calificată ca fiind adecvată și necesară, existând în mod vădit o disproporție între scopul urmărit și mijloacele folosite. Criteriile de repartizare a locuințelor sociale se stabilesc în condițiile Legii nr. 114/1996 și H.G. nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, privind aplicarea în mod exclusiv de către instanța de fond a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția României, în detrimentul prevederilor art. 16 din Constituția României, fiind obligați să aplice norme legale care, la un moment dat, ajung să se excludă, este, de asemenea, nefondat.

Dispozițiile art. 16 din Constituția României invocate prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și faptul că nimeni nu este mai presus de lege, iar principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Având în vedere cele reținute anterior în analiza motivelor de recurs, în mod nejustificat susține recurenta că i se interzice dreptul să aplice dispozițiile art. 16 din Constituția României și să ia măsuri juste și adecvate pentru aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Vrancea.

În mod corect a observat instanța de fond că demersurile reclamantei privind aplicarea măsurilor de protecție socială reflectă preocuparea autorităților locale de a asigura facilități și ajutoare, însă nu dovedesc nelegalitatea hotărâri contestate. Aplicarea măsurilor de protecție socială, stabilite prin acte normative, nu este în măsură, în mod evident, a conduce la justificarea criteriului de atribuire a locuințelor sociale, reținut ca fiind discriminatoriu în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, act normativ care constituie o reglementare specială prin care se stabilesc comportamentele considerate discriminatorii și se creează mecanismele prin care situațiile de discriminare pot fi sancționate și înlăturate.

Pentru aceste motive, raportat la motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material în baza cărora a fost emisă, de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Hotărârea nr. 156/11.04.2018.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.