ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5885/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se constate faptul că răspunsul oferit petiției sale echivalează cu lipsa unui răspuns, nefiind întreprinse măsurile solicitate, respectiv demiterea secretarului de stat pentru culte și scoaterea în afara legii a masoneriilor.

Prin sentința civilă nr. 553 pronunțată la 7 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca fiind nefondată.

Împotriva sentinței civilă nr. 553 pronunțată la 7 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a precizat că a solicitat Guvernului să scoată în afara legii masoneriile și să destituie Secretarul de Stat pentru Culte.

- prin hotărârea atacată s-a reținut că cererea sa de scoatere în afara legii a masoneriilor excede competențelor Secretariatului General al Guvernului, aceasta fiind de competența Parlamentului.

Apreciază că sunt parțial adevărate susținerile instanței de fond, în ceea ce privește H.G. nr. 21/2017, dar s-a omis a se menționa esența, respectiv că instituția pârâtă poate cere proiecte de lege sau de corectare, atunci când este necesar. A precizat că, în realitate spera ca Guvernul să trimită corpul de control la toate masoneriile "de utilitate publică" finanțate de la bugetul de stat pentru a le verifica activitățile.

- menționează că Secretarul de Stat pentru Culte trebuia destituit pentru atitudinea ostilă pe care o are față de BOR/ortodoxie, pentru activități necorespunzătoare funcției sale.

Arată că instituțiile statului abilitate, trebuiau să verifice activitatea acestuia, în urma sesizărilor reclamantului și apoi să îl destituie.

În finalul susținerilor sale solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii, întrucât soluția este nelegală și netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern și greșeala îi aparține reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru și nu către Guvern.

Intimatul-pârâtă Guvernul României a depus întâmpinare și, în principal a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs recurentul-reclamant a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prezentând argumentele în sprijinul punctului de vedere exprimat prin cererea de recurs, cum ar fi soluția este nelegală și netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern și greșeala îi aparține reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru și nu către Guvernul României ori reținerea atribuțiilor Parlamentului României în privința pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ să constate că răspunsul oferit petiției sale echivalează cu lipsa unui răspuns.

Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind nefondată.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs solicitând casarea în tot a hotărârii, întrucât soluția este nelegală și netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern și instanța de fond a reținut că, în cauză, greșeala îi aparține reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru și nu către Guvern.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamanți în cererile de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În cauză reclamantul a formulat inițial o petiție adresată Primului ministru al României, prin care a solicitat destituirea secretarului de stat din Secretariatul de Stat pentru Culte și scoaterea în afara legii a masoneriilor, iar în urma răspunsurilor primite de la instituțiile abilitate s-a adresat instanței apreciind că nu s-a dat un răspuns solicitărilor sale.

Potrivit art. alin. (1) din legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce privește un act administrativ unilateral, ci și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, reținând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.".

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății în prezenta cauză a fost determinat în realitate de refuzul autorității pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantului și nu de lipsa unui răspuns.

Refuzul autorității, apreciat ca nejustificat de către reclamant, a fost exprimat prin intermediul Adresei nr. x/18.10.2019 emisă de autoritatea pârâtă, reclamantul solicitând, să se constate faptul că răspunsul oferit petiției sale echivalează cu lipsa unui răspuns, nefiind întreprinse măsurile solicitate, respectiv demiterea secretarului de stat pentru culte și scoaterea în afara legii a masoneriilor.

Atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în motivele de recurs, reclamantul a precizat că în realitate s-a adresat Guvernului României prin Primul ministru.

Înalta Curte va reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. art. 2 alin. (1) lit. j), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind corect natura juridică și efectele produse de răspunsurile primite de către reclamant, precum și soluțiile ce pot fi dispuse de instanța de contencios administrativ în cazul contestării acesteia.

Cercetând conținutul Adresei nr. x/18.10.2019 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, răspunsul autorității publice strict din punctul de vedere al atribuțiilor sale stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 21/2017 care stabilește organizarea, funcționarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 pentru Primul Ministru,.

În acord cu cele reținute de către instanța de fond, Înalta Curte precizează că atribuțiile fiecărei instituții a statului sunt stabilite clar și distinct, acestea neputând interfera în activitățile unei alte instituții, context în care solicitările formulate instituției pârâte exced atribuțiilor acesteia.

În ceea ce privește solicitarea de demitere a secretarului de stat pentru culte în acord cu judecătorul fondului, se reține că o persoană nu poate fi demisă doar pentru că a răspuns unei cereri prin care se solicita dotarea episcopiilor Bisericii Ortodoxe Române cu faxuri.

Contrar susținerii recurentului-reclamant, Inalta Curte constată că, instanța de fond a examinat susținerile părților din cererea depusă, dar și din intâmpinare și a oferit un răspuns acestora motivând soluția de respingere a cererii de chemare în judecată. Faptul că argumentele expuse în considerentele sentinței sunt în acord cu apărările formulate de pârât, nu poate avea semnificația nemotivării sentinței, din moment ce argumentele primei instanțe pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii.

Așadar, sentința instanței de fond supusă analizei nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurente prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 553 din 7 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.