ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5233/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Biserica Evanghelică Română a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului - Secretariatul de Stat pentru Culte anularea în tot a adreselor nr. x/27.09.2018, nr. y/24.10.2018, nr. z/12.12.2018, nr. w/13.02.2019, emise de către Secretariatul General al Guvernului - Secretariatul de Stat pentru Culte; obligarea pârâtului la a lua act de Hotărârea Adunării Generale a Reprezentanților privind Biroul executiv al Cultului Creștin Biserica Evanghelică Română conform art. 4 alin. (1) pct. 14 din H.G 44/2013.

Prin sentința civilă nr. 1266 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Biserica Evanghelică Română, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului - Secretariatul de Stat pentru Culte, ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului formulată de Biserica Creștină Evanghelică Însurăței.

Împotriva sentinței civile nr. 1266 din 4 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Cultul Creștin Biserica Evanghelică Română, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul - reclamant a susținut că reținerea instanței de fond că actele-adresele atacate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată nu constituie acte administrative, ci instrucțiuni care nu produc efecte juridice (și nu pot fi atacate), reprezintă o veritabilă excepție ce nu a fost ridicată de instanță, aceasta fiind soluționată fără să fi fost pusă în discuția părților.

De asemenea, constatarea de către instanță a faptului "că în mod corect a refuzat Secretariatul de Stat pentru Culte să ia act de Hotărârea Adunării Generale, întrucât aceasta nu a respectat condițiile de cvorum prevăzute de art. 72 alin. (1), art. 73 alin. (1) din Statutul BER" a fost făcută/tranșată fără a face parte din solicitările cu care a fost investită instanța.

A mai arătat recurentul că a invocat și a solicitat instanței de fond să constate faptul că Secretariatul de Stat pentru Culte nu are abilitatea/dreptul de a judeca/cerceta pe fond AG, cu atât mai puțin prin concluzii unilaterale speculative a fi analizat cvorumul, respectiv realitatea existenței/prezenței persoanelor la ședință, atât timp cât acesta rezultă cel puțin formal din actele depuse.

Recurentul a susținut și faptul că instanța fondului a admis cererea de intervenție accesorie fără să o judece efectiv pe de o parte, iar pe de alta parte neobservând faptul că susținerile și motivările din cererea de intervenție sunt total altele sau chiar contradictorii cu motivarea instanței.

Totodată, instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților cererile și excepțiile formulate prin cererea accesorie și nici nu s-a pronunțat pe excepțiile formulate prin cererea accesorie.

Astfel, au fost încălcate următoarele norme de drept a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: art. 9 alin. (2); art. 14 alin. (4); art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

De asemenea, au fost încălcate și aplicate greșit următoarele norme de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și anume: art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 44/2013, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Prin cele de mai sus, se demonstrează că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, ceea ce reprezintă motivul de casare a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1). pct. 6 din C. proc. civ.

Intimata-intervenientă Biserica Creștină Evanghelică Însurăței a depus întâmpinare la recursul formulat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, iar intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Culte a depus întâmpinare și precizări.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește examinarea caracterului de act administrativ al actelor contestate, instanța de control judiciar împărtășește opinia judecătorului fondului, care a reținut că adresele nr. x/27.09.2018, nr. y/24.10.2018, nr. z/12.12.2018 și nr. 651/13.02.2019 nu constituie acte administrative individuale în sensul Legii contenciosului administrativ

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Înalta Curte reține că pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În speță, adresele răspuns emise de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Culte, a căror anulare o solicită reclamanta, chiar dacă sunt emise de o autoritate publică, nu sunt acte administrative, deoarece prin acestea pârâtul a prezentat punctul de vedere referitor la nerespectarea condițiilor prevăzute de Statutul Bisericii Evanghelice Române, aprobat prin H.G. nr. 629/2008 în ceea ce privește alegerile organelor de conducere ale reclamantei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în integralitate, la aceeași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, care include în conținutul acestuia toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția regulilor vizate de alte motive de casare, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Principiul prevăzut de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. este dezvoltat de prevederile art. 397 alin. (1) din cod, potrivit căruia instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Așadar, în baza principiilor enunțate anterior, judecătorul este ținut de cadrul procesual trasat de către părți, sub aspectul obiectului, cauzei și al părților. Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanția respectării și aplicării principiului disponibilității.

În cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamantă, care a indicat în mod expres care sunt pretențiile sale și motivele de fapt și de drept pe care se fundamentează acestea.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat prin petitul al doilea al acțiunii, obligarea pârâtului de a lua act de Hotărârea Adunării Generale a Reprezentanților privind Biroul executiv al Cultului Creștin Biserica Evanghelică Română conform art. 4 alin. (1) pct. 14 din H.G 44/2013, susținând că Secretariatul de Stat pentru Culte nu este o instanță de judecată și, prin urmare, nu are calitatea de a analiza pe fond împrejurarea îndeplinirii sau neîndeplinirii cvorumului atât timp cât documentația depusă în vederea înregistrării este completă; acesta este îndreptățit să verifice doar chestiuni de fond în ceea ce privește solicitarea reclamantei, nefiind nici sesizat, nici competent să decidă în acest sens, mai ales nemotivat, neavând competența și abilitarea legală în acest sens.

Deși avea obligația să analizeze pretențiile deduse judecății în modalitatea în care acestea au fost formulate, prima instanța a respins acțiunea, reținând că "în mod corect, a refuzat Secretariatul de Stat pentru Culte să ia act de Hotărârea Adunării Generale, întrucât aceasta nu a respectat condițiile de cvorum prevăzute de art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Statutul Bisericii Evanghelice Române, aprobat prin H.G. nr. 629/2008", deci în afara celor cerute de reclamant, pronunțând o hotărâre nelegală, ce se impune a fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Astfel, așa cum a precizat în mod insistent reclamanta atât prin acțiune, cât și prin cererea de recurs, modul de calcul al cvorumului nu făcea obiectul judecății, reclamanta neînvestind instanța cu asemenea verificări. Reclamanta a solicitat explicit obligarea pârâtului să ia act de Hotărârea Adunării Generale, invocând o imposibilitate legală a pârâtului de a refuza acest lucru (practic se invocă de către reclamantă o obligație automată a pârâtului - decurgând din textele legale invocate de reclamantă - de a lua act de această Hotărâre). Or, ceea ce trebuia să verifice prima instanță era tocmai aspectul dacă există o asemenea obligație în cuprinsul legii și dacă pârâtul putea sau nu, conform prevederilor legale, să verifice aspectul cvorumului sau trebuia să procedeze automat la recunoașterea Hotărârii Adunării Generale, care i se impunea în mod formal.

Prin urmare, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea limitelor învestirii sale, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința civilă nr. 1266 din 4 decembrie 2020 și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Cultul Creștin Biserica Evanghelică Română împotriva sentinței civile nr. 1266 din 4 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.