ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5883/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., a să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 1171 pronunțată la 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civilă nr. 1171 pronunțată la 10 noiembrie 2020 de Curtea de Apel de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

După expunerea pe larg a istoricului speței și a legislației incidente, în susținerea căii de atac a arătat următoarele:

În mod greșit instanța fondului a reținut împrejurarea ca a fost colaborator al Securității îndeplinind cumulativ condițiile inserate de legiuitor în cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii. Potrivit acestui text de lege informațiile furnizate trebuiau sa denunte activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Notele puse la dispozitie de reclamant si avute in vedere de instanta fondului vizeaza discutii ipotetice facute in spatiul public, la bar, deci de notorietate, ale unei persoane care, in mod generic, a mentionat ca intenționează sa se stabileasca -in afara teritoriului Romaniei. Nu s-a făcut dovada în niciun fel că discuția s-ar putea constitui activitate sau atitudine potrivnica regimului totalitar comunist.

In aceiași ordine de idei, nici nu s-a demonstrat faptul ca informatiile au vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Tocmai din modul de redactare al textului de lege indicat rezulta ca pârâtul ar fi trebuit sa actioneze cu intentie, in scopul de a-i ingradi unei persoane libertatea de miscare si drepturile fundamentale.

Cat priveste activitatea sa ca si colaborator, instanta fondului a retinut in mod gresit ca acesta a fost consistenta, atâta vreme cat exista notele ofiterilor de Securitate, din care rezulta ca se propunea renuntarea la colaborare, întrucât nu furniza informatii,

Tototdata, Curtea a retinut ca nu a demonstrat ca asupra sa au fost exercitate presiuni de catre ofiterii Securitatii. Este de notorietate insa, maniera in care ofiterii de Securitate procedau, intimidarile si umilirile la care erau supuse persoanele pentru a fi determinate sa colaboreze. Trebuie avut în vedere imprejurarea ca fusese cadru activ al Armatei Romane si ca in urma unui accident de circulatie fusese trecut in rezerva si, practic, era lipsit de posibilitatea de a se intreține. Cu toate acestea, cu tot șantajul si toate presiunile exercitate asupra sa, care este lesne de inteles de ce nu pot fi probate, nu a inteles sa facă delațiuni cu privire la nicio persoana sau la activitati ostile or contrare regimului desfasurat de vreo persoana.

Pretinsa sa colaborare cu Securitatea a constat intr-un angajament pe care l-a semnat și in doua note de relatii semnate sub numele conspirativ B., fără ca informațiile furnizate sa fie de natura sa aducă atingere dreptului la viață privata or dreptului la libera circulație, astfel cum sunt ele prevăzute in Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, cu atat mai mult cu cat este de notorietate faptul ca interdictiile in acest sens, in regimul comunist, in Romania, constituiau regula. Exceptia o constituia aprobarea speciala a deplasărilor pentru nomenclatura de partid ori pentru activitati organizate. Excursiile personale intr-o tara din afara blocului comunist erau excluse. In atare situatie, apare ca nefireasca ideea ca ar fi putut ingradi in vreun fel dreptul la libera circulatie a unei persoane.

Din notele si adnotările ofițerilor de Securitate nu rezulta ca viața privata or dreptul la libera circulatie al persoanei a fost restricționat sau lezat in vreun fel.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului A..

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, greșita interpretare a dispozițiilor art. 2 lit. b) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condițiior reglementate de acest text legal, motivat de faptul că informatiile erau discuții libere, în bar, la care avea acces orice persoană, de modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parat cu organele securitatii, respectiv consimțământul său viciat (a fost cooptat după ce rămăsese fără serviciu și dorea să revină în vechea funcție), de faptul că opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activități sau atitudini împotriva regimului comunist, precum și de împrejurarea că împotriva nu s-a dovedit că în urma informațiilor sale persoanele vizate au suferit.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtășind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "colaborator al Securității" ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâtul a furnizat informații Securității, iar acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind prin urmare îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit Angajamentului semnat personal și Raportului privind modul cum a decurs recrutarea/.../, din conținutul cărora reiese că acesta și-a luat "angajamentul de a sprijini în mod organizat și secret organele de securitate furnizând informații și date de competența acestora", rezultă cu certitudine că pârâtul a fost recrutat în anul 1981, acesta cunoscând natura acestei colaborări, scopul fiind clar unul de a facilita activitatea organelor de securitate în cunoașterea și prevenirea unor infracțiuni ori altor acte antisociale din mediile în care își desfășura activitatea, iar informațiile furnizate serveau scopului notoriu al Securității, de a monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa conducerii de partid și de stat, dar și orice intenție de a emigra, care era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetățenii români ajunși în străinătate puteau oferi informații despre situația economică și socială a României, atent controlate de partid.

Astfel, pârâtul a furnizat note informative, redactate personal și semnate olograf, sub numele conspirativ "B.", având ca obiect informații privind activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, după cum urmează:

În nota informativă din 23 iunie 1988, pârâtul informa informa Securitatea privind legăturile numitului C.. cu cetățeni străini și intenția acestuia de a se stabili ilegal în străinătate, respectiv: "/.../: În urma sarcinilor primite, sursa a stabilit că numitul Ș.I. are relații apropiate cu o cetățeană din R.F.G., care posedă multă avere și provine dintr-o familie nobilă (posibil contesă), care îl finanțează cu sume considerabile de valută, fapt ce i-a înlesnit deplasările pe care le-a efectuat în străinătate cu turismul. Din discuțiile purtate cu rude apropiate ale susnumitului, sursa a înțeles că numitul Ș.I. intenționează să facă și alte deplasări în R.F.G. și, prin intermediul cetățenei din R.F.G., să ajungă în S.U.A., lăsând să se înțeleagă că acesta ar fi dispus să rămână ilegal în această țară./.../."

Totodată, prin Nota informativă din data de 23 iulie 1988 pârâtul informa despre aceeași persoană că "intenționează să efectueze o deplasare în R.F.G., ca, după aceea, să plece în S.U.A. Pentru realizarea intențiilor, a luat legătura cu firma D. prin intermediul unei persoane de sex feminin, despre care sursa a mai informat. Sursa vă informează că a stabilit faptul că susnumitul intenționează să efectueze această deplasare în luna august și că, primind aviz negativ și pus în imposibilitatea de a pleca, a apelat la sprijinul persoanei din străinătate, care se pare este în prezent în țară, pentru a-i facilita plecarea. Despre intențiile susnumitului mai cunoaște mama sa și verișoara acestuia, pe nume de M."

După cum se poate observa din consemnarea ofițerului pe marginea notelor, în sensul atenționării S.M.B. și Direcția de pașapoarte, acțiunea pârâtului a avut urmări.

Pârâtul nu a contestat scrisul și semnătura din cuprinsul angajamentului și nici din conținutul celor două Note informative reținute de instanță și depuse de reclamant la dosar, astfel că se prezumă că emană de la acesta.

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentului-pârât în sensul că notele informative nu au adus prejudicii persoanei Ș.I. și că din acest motiv nu ar intra sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, astfel cum a apreciat în mod corect și judecătorul fondului, art. 2 lit. b) din actul normativ indicat nu face o asemenea distincție și nu restrânge sfera noțiunii de "colaborator al Securității" în funcție de cetățenia persoanelor vizate de notele informative, după cum se observă din chiar textul legal enunțat mai sus.

Așadar, ceea ce interesează, din perspectiva constatării calității de colaborator al securității, este furnizarea informațiilor prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională.", fiind reglementat clar obiectul de aplicare a normei legale, care pornește de la o premisă istorică, aceea că inclusiv un cetățean străin putea avea un dosar de supraveghere întocmit de Securitate.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului privind încheierea angajamentului prin constrângere, ca viciu de consimțământ, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. din 1864, în vigoare la data faptelor în cauză, sarcina probei îi revine pârâtului.

Or, în mod judicios a constatat prima instanță că pârâtul nu a dovedit prin probele administrate că ar fi fost amenințat cu un rău de natură să îi producă o temere care să îl determine să încheie un act pe care nu l-ar fi încheiat și, cu atât mai puțin, nu s-au dovedit amenințările pe parcursul întregii perioade în care a furnizat informații. Din contră, pârâtul a încercat să obțină avantaje de pe urma delațiunii sale, respectiv reîncadrarea în armată.

Pe de altă parte, și dacă apărările astfel cum au fost formulate ar fi fost dovedite, acestea nu ar fi justificat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât cazul învederat de pârât nu reprezintă o cauză de exonerare având în vedere vârsta și capacitatea de discernământ a acestuia, cauzele de exonerare fiind expres și limitativ prevăzute de lege de dispozițiile art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din O.U.G. nr. 24/2008, între care nu se regăsește constrângerea persoanei să furnizeze informații.

Înalta Curte reține că și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul de a fi vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume prin informațiile furnizate organelor Securității, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată și la libertatea cuvântului, contrar susținerilor acestuia din cererea de recurs.

Chiar și simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.

În speță, din actele dosarului rezultă că toate materialele informative furnizate de pârât s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, furnizând informații precum cele anterior expuse, pârâtul a conștientizat sau ar fi trebuit să conștientizeze posibilele consecințe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, și anume, desfășurarea unor acțiuni de verificare și urmărire ale Securității.

Acțiunile pârâtului, care au implicat urmărirea îndeaproape a vieții unei alte persoane, dar și opiniile acestuia, precum și relatarea acestora și a discuțiilor purtate, constituie activități prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și anume: dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea cuvântului prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1171 din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.