ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5878/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 30 TIMIȘOARA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD și Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD), în temeiul art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004:

a) în principal: să se anuleze, în tot, actul administrativ-jurisdicțional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pronunțată în Dosarul cu nr. 261/2018;

b) în subsidiar: să se anuleze, în parte, actul administrativ-jurisdicțional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pronunțată în Dosarul cu nr. 261/2018, respectiv dispozițiile referitoare la reclamantă din cadrul actului administrativ atacat.

Prin sentința civilă nr. 370 pronunțată la 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Școala Gimnazială Nr. 30 Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Colegiul Director al CNCD și Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităti, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civilă nr. 370 pronunțată la 10 decembrie 2020 de Curtea de Apel Târgu Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Școala Gimnazială nr. 30 Timișoara, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea istoricului speței pe larg, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:

- pronunțarea si comunicarea Hotărârii atacate cu nerespectarea termenelor procedurale

chiar și de recomandare, a cauzat o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale pârâtei;

- instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod gresit dispozițiile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 referitoare la sarcina probei și nu a motivat sentința pronunțată în ceea ce privește raționamentul pentru care a ignorat implicarea sa;

- instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordinul instituția neputând trece peste opțiunea părinților de a nu solicita aplicarea unui regim preferențial pentru copilul lor.

- instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, instituția reclamantă demonstrând că a acționat în limita atribuțiilor conferite de legislația în materie, comportamentul reținut în sarcina sa neputând fi catalogat drept unul pasiv sau discriminator.

Intimatul-pârât Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea actului administrativ-jurisdicțional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pronunțată în Dosarul cu nr. 261/2018.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, instanța de fond a omis a analiza fondul cauzei, nu a ținut cont de demersurile făcute de reclamantă pentru a integra minorul în mediul școlar și nu a răspuns în întregime motivelor de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată, întâmpinările și cererile depuse de părți.

Astfel, a procedat la respingerea acțiunii ca nefondată, fără a expune și răspunde criticilor aduse de părți.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de față, din perspectiva considerentelor generale înfățișate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a motivat soluția adoptată.

Având în vedere că instanța de fond nu a expus motivele pentru care a apreciat că este nefondată acțiunea într-un mod care să corespundă prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat Școala Gimnazială nr. 30 Timișoara împotriva sentinței civile nr. 370 din 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Școala Gimnazială nr. 30 Timișoara împotriva sentinței civile nr. 370 din 10 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.