ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5843/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2017 reclamanta Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

(i) anularea deciziei nr. 4321/03.08.2017 emisă de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Rețea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416 și, pe cale de consecință:

(ii) anularea titlului de creanță reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Rețea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează un debit în valoare de 6.262.515 RON;

(iii) înlăturarea obligației de plată a sumei de 6.252.515 RON stabilită în sarcina reclamantei prin Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Rețea Academică de E-Learning";

(iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 35 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (în continuare MCSI - OIPSI);

(ii) a anulat Decizia nr. 4321/03.08.2017 emisă de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2016;

(iii) a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Rețea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416 și a exonerat reclamanta de plata debitului în valoare de 6.262.515 RON (sumă corectată de pârât prin Erata înregistrat sub nr. x/7.12.2016 la suma de 4.706.491,33 RON);

(iv) a obligat pârâtul la plata sumei de 15.245 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare pe fond, respingerea acțiunii.

Raportat la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene, formulată prin întâmpinare, cerere motivată de faptul că o parte din corecțiile financiare au fost aplicate de către acest minister.

Pe cale de consecință, invocă nerespectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., întrucât instanța nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor referitoare la introducere în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale. Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de succesor legal al Ministerului Fondurilor Europene, respectiv a fostului Minister al Economiei, ceea ce se poate observa prin parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de intimata reclamantă.

Totodată, sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția asupra fondului cauzei, ceea ce determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, astfel că soluția care se impune este casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a analiza argumentele și susținerile Ministerului Comunicațiilor, prin succesorul său în drept Autoritatea pentru Digitalizarea României, vizând introducerea în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de succesor legal al Ministerului Fondurilor Europene, respectiv a fostului Minister al Economiei, cât și fondul cauzei.

Raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a analizat aspectele ce țin de modulul e-learning și modulul arhivare doar prin prisma raportului de expertiză administrat în cauză, fără să ia în calcul actele avute în vedere de echipa de control și care au făcut obiectul suspiciunii de neregulă, acte ce nu se regăsesc în raportul de expertiză.

Nu a fost analizat contractul de servicii nr. x/18.04.2011 încheiat cu A. S.R.L., care prevede la cap. 4 - obiectul contractului că:"4.1 Prestatorul se obligă să presteze servicii de auditare financiară, inclus auditarea rețelei aplicației informatice, pentru proiectul RAEL - Rețea Academică de e Learning - COD SM/S 4416 - Contract nr. x/323 din 31.08.2009".

La pag. 14 din sentință, parag. 5, instanța menționează doar raportul de audit de fallow-up nr. 177/05.07.2016 întocmit de către S.C. A. S.R.L., fără să analizeze contractul de prestări servicii nr. x/18.04.2011.

Or, actul în baza căruia s-a redactat raportul de audit este contractul de servicii încheiat de părți, neanalizat de instanța de fond, dovadă fiind faptul că nu se regăsește nicio mențiune despre acest contract în cuprinsul sentinței nr. 35/2020. Toate actele se regasesc la dosarul cauzei iar instanța, la fila x din sentință, descrie poziția reclamantului indicând aceste înscrisuri. Cu toate acestea nu le analizează și nu indică motivele pentru care aceste probe au fost înlăturate sau nu au fost relevante pentru instanță.

În raportul de audit tehnic nr. 89/14.06.2011 furnizat de S.C. A. S.R.L. Deva, conform contractului nr. x/01.02.2011 privind auditarea tehnică a proiectului și actului adițional nr. x/20.04.2011, prin adresa de înaintare nr. x/17.08.2015, echipa tehnică de monitorizare identifică faptul că Beneficiarul nu a rezolvat problemele identificate în Raportul tehnic la capitolul Concluzii (...). Față de acest aspect, echipa de verificare confirmă că la data vizitei din 07.08. 2015, constatările auditorului din 14.06.2015 sunt menținute.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză, sentința fiind motivată în acord cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Totodată, apreciază că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia ar fi trebuit citat Ministerul Fondurilor Europene în calitate de parte, întrucât toate actele contestate au fost emise exclusiv de Ministerul Comunicațiilor.

În combaterea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că autoritatea pârâtă a reluat argumentele menționate în contestație și nu a indicat normele de drept material pretins a fi încălcate de instanță.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, între Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în calitate de Organism Intermediar, și Universitatea "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/31.08.2009 având ca obiect implementarea Proiectului intitulat "RAEL - Rețea Academica De E-Learning" - cod SMIS 4416.

Prin suspiciunea de neregulă OIPSI nr. x/22.12.2015, s-au constatat următoarele deficiențe:

- beneficiarul nu a rezolvat problemele identificate în raportul tehnic la capitolul Concluzii, paragraful 5,2, respectiv proceduri de mentenanță și administrare a soluției, inclusiv la gestionarea locației serverelor, proceduri de restaurare în caz de dezastru;

- cu privire la prezentarea și exemplificarea modului de utilizare a platformei cu toate funcționalitățile implementate, pentru ambele module (e-learning și arhivare), beneficiarul nu demonstrează utilizarea platformei RAEL pe perioada de sustenabilitatea proiectului pentru activitatea de e-learning. Totodată, utilizarea platformei RAEL pentru arhivarea documentelor nu este prevăzută în procedura privind arhivarea documentelor din Universitate iar cursurile încărcate pe platformă nu au procedură de arhivare pe platformă. Numărul documentelor (dosare) arhivate pe perioada de sustenabilitate a proiectului (4 ani) este foarte mic (29).

În urma controlului documentar, echipa de control MCSI -OIPSI a constatat faptul că a fost comunicat raportul de audit de follow-up, pentru raportul de audit tehnic însă cu privire la celălalt aspect s-a conchis că "Beneficiarul nu demonstrează utilizarea platformei RAEL pe perioada de sustenabilitate a proiectului pentru activitatea de e-Learning".

În concluzie, s-a reținut, raportat la situația de fapt coroborată cu prevederile contractuale invocate, respectiv articolele 7, 9 și 13 din Contractul de finanțare nr. x/31.08.2009, că la finalizarea perioadei de durabilitate, platforma RAEL- Rețea Academică de E-learning nu este utilizată conform clauzelor/obiectivelor asumate, motiv pentru care proiectul nu și-a atins obiectivul, ceea ce atrage rezilierea contractului de finanțare.

Totodată, s-a reținut că această propunere de reziliere "face ca celelalte fapte/acte prezentate în suspiciunea de neregulă să rămână fără obiect și în consecință nu se mai impune sancționarea lor"

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016 s-a propus rezilierea Contractului de finanțare nr. x/31.08.2009 cu recuperarea sumelor rambursate până în prezent și s-a stabilit că valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli este 6.262.515,00 RON, din care asistență financiară nerambursabilă(grant) - 5.031.810,00 RON; contribuție UE - 4.106.963,33 RON - 81, 62%; contribuție bugetul național - 924.846,68 RON - 18, 38%; TVA: 1.230.705,00 RON.

Prin Decizia nr. 4321/03.08.2017, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a respins contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016.

Intimata-reclamantă Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalității deciziei nr. 4321/03.08.2017 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și anulare a actelor administrative contestate reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport de starea de fapt reținută, sentința analizând punctual, cu argumente de fapt și de drept, neregulile imputate, fiind însușită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

O primă critică subsumată acestui motiv de casare vizează omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene.

Critica nu poate fi primită întrucât nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., partea având la îndemână procedura reglementată de art. 444 C. proc. civ.

Prin urmare, chiar dacă s-ar constata o eventuală nepronunțare asupra unei cereri incidentale, cum este cazul în speță, soluția de casare cu trimitere solicitată de recurenta-pârâtă nu este legalmente posibilă, întrucât nu există un drept de opțiune între calea de atac a recursului și procedura completării hotărârii prevăzută de respectivul text, în conformitate cu dispozițiile art. 445 C. proc. civ.

Pe de altă parte, calitatea de emitent a Deciziei nr. 4321/03.08.2017 de soluționare a contestației și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2016, contestate în cauză, justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională- Organism Intermediar pentru societatea informațională, neexistând nicio corecție financiară stabilită de către Ministerul Fondurilor Europene în cuprinsul actelor contestate, care să impună introducerea în cauză în calitate de pârât a acestui minister, cum greșit susține recurenta.

De asemenea, contrar susținerilor recurentei-pârâte, hotărârea atacată este motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus logic și clar.

În lumina jurisprudenței comunitare, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, ca garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive și apărări (e.g. cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

Faptul că judecătorul fondului a preluat unele argumente susținute de intimata-reclamantă și a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, necontestat de către părți, nu este de natură să conducă la casarea hotărârii recurate, atâta timp cât prima instanță a construit propriul silogism logico juridic ce poate fi cenzurat de instanța de control judiciar, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță pentru anularea actelor contestate.

În concluzie, nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât privește criticile grefate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu dezvoltă argumente de natură a reliefa încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză ci formulează critici exclusiv la adresa temeiniciei hotărârii, ce nu pot fi primite în calea de atac a recursului.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță, recurenta-pârâtă contestă analiza realizată de instanța de fond cu privire la materialul probator administrat în cauză, iar în susținerea acestei critici a reluat argumentele reținute în actele administrative contestate, expuse și în întâmpinarea depusă în dosarul instanței de fond, fără să aducă, în calea de atac a recursului, nicio critică care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către prima instanță, de natură să atragă nelegalitatea soluției de anulare a actelor administrative contestate.

Așa fiind, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-pârâtă ca atare.

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței nr. 35 din 12 martie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.