ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5835/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a Deciziei ANRE nr. 1412/10.08.2020, respectiv a dispozițiilor art. 1 din decizia contestată.

Prin sentința nr. 110 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, recurenta - reclamantă a susținut că instanța a tratat separat fiecare dintre cele 4 presupuse încălcări reținute la art. 1 din Decizia contestată, însă a înlăturat criticile aduse cu privire la fiecare dintre acestea, hotărârea recurată sprijinindu-se, pe de o parte, pe motive contradictorii, iar pe de altă parte, pe o interpretare greșită a textelor de lege aplicabile în cauză;

Sub aspectul considerentelor contradictorii, recurenta susține că instanța de fond analizează încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedură, însă reține că de fapt ar fi fost încalcate dispozițiile art. 33 referitoare la neinformarea clientului, inclusiv în cazul nerespectării art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură.

Susține că hotărârea a fost dată cu greșita interpretare a prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a), b), c) și alin. (4), art. 29 și art. 34 din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată și în sistem paușal, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 121/2015, în principal pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate sub forma criticilor în recurs.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind că a fost motivată în acord cu dispozițiile legale incidente în materie, instanța reținând în mod corect că decizia contestată este legală, raportat la constatarea autorității potrivit căreia operatorul a încălcat anumite prevederi din procedură.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut atât excepția nulității recursului cât și apărările pe fond invocate de intimata-pârâtă.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 07.12.2022.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. S.A. a solicitat anularea parțială a Deciziei ANRE nr. 1412/10.08.2020, și anume, a dispozițiilor art. 1 din decizia contestată.

La art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 s-a stabilit că reclamanta A. S.A. a încălcat următoarele prevederi cu ocazia constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare a energiei electrice din data de 04.07.2019:

- art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată și în sistem paușal (Procedură), aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 121/2015, privind modul de întocmire a notei de constatare a situației, care nu respectă modelul din anexa nr. 1 din Procedură, clientul final nefiind informat despre verificarea ce urma a fi efectuată în data de 04.07.2019;

- art. 4 alin. (3) lit. b) din Procedură, privind modul de întocmire a fișei de calcul al consumului de energie electrică, care trebuia să cuprindă modalitatea de determinare a consumului de energie electrică stabilită de comun acord cu clientul, urmare a constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare din data de 04.07.2019, care nu a fost întocmită cu această ocazie, ci în data de 18.09.2019, în urma expertizării tehnice a contorului electric realizată în data de 11.09.2019;

- art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, privind modul de întocmire a procesului-verbal, care nu respectă modelul din anexa nr. x din Procedură, clientul final nefiind informat despre verificarea ce urma a fi efectuată în data de 04.07.2019;

- art. 4 alin. (4), art. 29 și art. 34 din Procedură, privind termenul legal de transmitere a notei de constatare, a fișei de calcul și a procesului-verbal către furnizorul de energie electrică, cu care exista încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la momentul constatării, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data întocmirii și semnării procesului-verbal.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate formulate, soluție însușită și de instanța de control judiciar întrucât a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărâri care nu cuprind motivele pe care se sprijină, care cuprind motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației fiind variabilă, în funcție de natura hotărâri și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive.

În speță, în vederea clarificării aspectelor în dispută, judecătorul fondului a arătat care sunt argumentele sale pentru fiecare dintre prevederile încălcate din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată și în sistem paușal, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 121/2015, fundamentând astfel soluția de menținere a Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 în ceea ce privește art. 1, ca fiind legală.

Sub aspectul considerentelor contradictorii, Înalta Curte subliniază că există contradicție între considerente, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când din unele considerente rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Or, în cauză, critica recurentei-reclamante nu susține ipoteza unei motivări contradictorii ci greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 33 din Procedură, referitoare la neinformarea clientului, în analiza efectuată de instanță a încălcării dispozițiilor art. 4 alin. (3) lit. a) și lit. c) din Procedură, critică care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate au vizat aplicarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente fiecărei categorii de încălcări reținute de autoritatea intimată.

Referitor la încălcarea art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedură, în mod greșit consideră recurenta că nu avea obligația de a întocmi nota de constatare a situației, conform modelului din anexa nr. 1, în condițiile în care anexa respectivă face parte integrantă din Procedura aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 121/2015, fiind obligatoriu de respectat în toate elementele sale.

În privința aspectelor legate de neinformarea clientului, menționate la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020, contrar susținerilor recurentei, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la art. 33 din Procedură care prevede expres că operatorul de rețea aplică prevederile Procedurii "cu informarea clientului final de energie electrică sau a furnizorului de energie electrică, care, în situația în care este parte a contractului de rețea, informează clientul final.", în condițiile în care textul de lege nu face nicio distincție cu privire la sfera de prevederi care implică obligativitatea informării.

Prin urmare, mențiunea de la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 care privește neinformarea clientului final s-a realizat în acord cu această reglementare de la art. 33, care se referă la obligația de informare pentru aplicarea prevederilor Procedurii.

Referitor la nerespectarea art. 4 alin. (3) lit. b) din Procedură, susținerile recurentei în sensul că fișa de calcul a consumului de energie electrică, care trebuie să cuprindă și modalitatea de determinare a consumului de energie electrică stabilită de comun acord cu clientul, poate fi întocmită ulterior constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare din data de 04.07.2019, sunt nefondate.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de fond a reținut corect că avea obligația de a întocmi fișa de calcul a consumului de energie electrică la momentul constatării din data de 04.07.2019, aceasta fiind data la care recurenta a procedat la verificarea grupului de măsurare de la locul de consum situat în strada x nr. 120B, localitatea Snagov, județul Ilfov, identificat prin POD x, și a constatat că energia electrică consumată nu este înregistrată în totalitate de contorul electric. Cu ocazia constatării din data de 04.07.2019, recurenta a întocmit nota de constatare x/04.07.2019, procesul-verbal nr. x/04.07.2019 și bonul de mișcare nr. x/04.07.2019, în care s-a consemnat că în urma verificării cu sarcină externă și pe faza "R" nu înregistrează cantitatea de energie electrică consumată.

Or, față de aceste constatări din data de 04.07.2020 și ținând seama că în documentele întocmite de recurentă cu ocazia constatării din 04.07.2019 nu există precizări privind o eventuală suspiciune de sustragere de energie electrică, autoritatea intimată a considerat în mod legal că fișa de calcul a consumului de energie electrică trebuia întocmită cu ocazia constatărilor din data de 04.07.2019.

Suspiciunea de furt de energie electrică a apărut la o dată ulterioară, respectiv la momentul expertizării contorului (expertiza tehnică a contorului a fost realizată la data de 11.09.2019), motiv pentru care nu se justifică omisiunea întocmirii fișei de calcul a consumului de energie electrică cu ocazia constatării din data de 04.07.2019.

Nici criticile care privesc nerespectarea art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, vizând lipsa obligației de a întocmi procesul-verbal, conform modelului din anexa nr. x din Procedură nu pot fi primite, câtă vreme anexa nr. 2 face parte integrantă din Procedura aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 121/2015, motiv pentru care este obligatoriu de respectat în toate elementele sale, astfel cum sunt prevăzute de Procedură.

Referitor la aspectele privind neinformarea clientului, menționate la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 inclusiv în cazul nerespectării art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, se impune precizarea că la art. 33 din Procedură nu se face nicio distincție cu privire la sfera de prevederi care implică obligativitatea informării, sens în care se poate considera că este vorba de toate prevederile din Procedură care urmează a fi aplicate într-o anumită situație.

Pe cale de consecință, mențiunea referitoare la neinformarea clientului final s-a realizat în acord cu această reglementare de la art. 33, care se referă la obligația de informare pentru aplicarea prevederilor Procedurii, indiferent care ar fi obiectul acestor prevederi.

Și în ceea ce privește nerespectarea art. 4 alin. (4), art. 29 și art. 34 din Procedură, sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de a transmite în termenul legal către furnizorul de energie electrică, cu care exista încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la momentul constatării, nota de constatare, fișa de calcul și procesul-verbal, argumentația instanței de fond este la adăpost de orice critică.

Contrar susținerilor recurentei, în cauză s-a dovedit că documentele prevăzute la art. 4 alin. (3) din Procedură trebuiau întocmite la momentul efectuării constatării din data de 04.07.2019, deoarece aceasta este data la care s-a efectuat verificarea în teren a contorului și s-a constatat că nu se înregistrează în totalitate consumul de energie electrică.

Constatarea din data de 04.07.2019 a neînregistrării întregului consum de energie electrică nu putea să conducă în mod automat la suspiciunea săvârșirii unor infracțiuni în legătură cu această neînregistrare. După cum s-a dovedit în cauză, suspiciunea de furt de energie electrică a apărut la o dată ulterioară, respectiv după expertizarea contorului la data de 11.09.2019.

Prin urmare, la momentul constatării din data de 04.07.2019, operatorul de distribuție nu se putea raporta decât la o defecțiune a contorului, iar nu la săvârșirea de infracțiuni, motiv pentru care trebuia să procedeze la data respectivă la întocmirea documentelor prevăzute la art. 4 alin. (3) din Procedură, fiind aplicabile dispozițiile art. 80 alin. (2) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 64/2014, iar nu art. 80 alin. (3).

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 29 din Procedură, iar în privința art. 34 din Procedură, aceasta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a procedat la informarea clientului final cu privire la verificarea efectuată la locul de consum în data de 04.07.2019, în condițiile prevăzute de această normă.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 110 din 4 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.