ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5779/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.02.2020, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 18858/07.02.2019 emisă de Fondul de Garantare A Asiguraților (F.G.A.), prin care admite cererea de plată formulată de petentă doar în parte, acordând despăgubiri materiale în cuantum de 144 RON și daune morale în cuantum de 6.000 RON, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună:.

- Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR. de 4,50 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale și morale urmare a accidentului rutier suferit de aceasta, produs din vina numitei B., petrecut în data de 03.06.2016 in jurul orelor 1600, în Constanța pe bld. Mamaia, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, motocicleta pentru care la acea dată era încheiată o poliță de asigurare R.C.A. la S.C. C. S.A.;

- Obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor pe care le va suporta reclamanta cu ocazia judecării prezentei pricini.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1186/2020 din data de 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraților, anulată în parte Decizia nr. 18858/7.02.2019 emisă de pârâtul FGA, în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 1679 RON și la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 RON.

Deopotrivă, a fost menținută decizia cu privire la sumele deja acordate și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei 50 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alineat pct. 6 și 8 C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, reținând cauza spre soluționare, în rejudecare, să se dispună respingerea în tot a acțiunii formulate de reclamantă, cu consecința menținerii Deciziei FGA nr. 188858 din data de 07.02.2019.

Deși invocă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susține că prezentul recurs și criticile formulate se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, arată că art. 49 din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul deceselor se au în vedere și daunele morale "în conformitate cu legislația si jurisprudenta din România". In lipsa unor criterii si limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite in plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sa depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința fizica si psihică, în caz contrar ajungandu-se la o îmbogățire fără just temei a persoanei prejudiciate. Din perspectiva jurisprudentiala, atât instanțele naționale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluționat cauze similare, au procedat mai degrabă in echitate. Tocmai pentru a asigura o analiza si o soluționare in echitate a acestei categorii de cereri, FGA a adoptat o procedura interna - Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, avuta in vedere si de lichidatorul judiciar in analiza cererilor similare formulate in procedura falimentului.

Plecând de la particularitatea că Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate in faliment, susține recurentul că Fondul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci prin raportare la Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care reprezintă o procedura interna validata de asigurătorul C. S.A. si folosita si de lichidatorul judiciar in analiza cererilor de creanța formulate de creditori pentru inscrierea la masa credala, astfel cum rezulta din decizia FGA nr. 258/16. H.2016 pentru amendarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016.

Susține că nu se poate retine refuzul nejustificat al FGA de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamant, având in vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune subscrisa, care nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, ci in baza unei proceduri, cu aplicabilitate generala, ce asigura respectarea unui tratament egal si nediscriminatoriu fata de oricare victima a accidentelor rutiere, iar pe de alta parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraților, lipsa criteriilor si limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Recurgerea la o procedură internă standardizata nu contravine vreunei prevederi legale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenta in procesul adoptării soluției administrative, precum si a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele indreptatițe la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante în acest sens si dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit carora"p/a/a de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide si exigibile se face in limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat in faliment."

Astfel, având in vedere tendința persoanelor îndreptățite să primească daune morale de a solicita sume aflate la limita maxima a plafonului de garatare, aceasta procedura are rolul de a diferenția situațiile in funcție de particularitățile fiecăreia.

Pe de alta parte, având in vedere caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, apreciază că nicio sumă nu are capacitatea de a-l repara, nefiind astfel reglementată în mod exact de legiuitor.

In vederea soluționării în echitate pentru cazuri similare a cererilor de plata privind pretențiile izvorâte din cazuri de vătămări sau decese, a fost elaborată o procedura internă - Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobata prin Decizia nr. 74/02.08.2018, fiind stabilite praguri valorice in funcție de gradul de rudenie dintre reclamant si persoana decedata ca urmare a evenimentului rutier. In baza acestei proceduri, FGA a determinat intinderea prejudiciului suferit de reclamant prin acordarea sumei de 6.000 RON, cu titlu de daune morale, având in vedere numărul de zile de ingrijiri medicale necesare (30).

Prin urmare, instanța de fond a avut în vedere aceleași criterii avute in vedere și de FGA raportându-se la Procedura de soluționare amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedura folosită și de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate și depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societății debitoare C. S.A, criteriu neluat însă în considerare de către instanța de fond.

In lipsa unor criterii și limite legale, în stabilirea cuantumului daunelor morale Fondul a apreciat întinderea prejudiciului prin raportare la procedura internă, cât și la conținutul Normei ASF nr. 23/2014, respectiv a dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 din aceasta normă, dispoziții menținute în cuprinsul Normei ASF nr. 23/2014.

Fata de cele arătate, consideră că prima instanță în mod greșit a admis în parte contestația formulată, deși FGA a aplicat Procedura internă standardizată de acordare a daunelor materiale si morale în caz de vătămare corporală si/sau decese, procedură care nu contravine vreunei prevederi legale.

Concluzionând, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate si, rejudecând cauza, să respingă în tot contestația formulată de reclamantă și să mențină, în tot, Decizia nr. 188858 din 07.02.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, decizie pe care o consideră temeinică și legală.

Apărările intimatului

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia solicită a se constata nulitatea recursului, pe considerentul că recursul vizează în fond modul de interpretare a probelor de către instanța de judecată, iar nu un motiv de nelegalitate și tinde la modificarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru simplul fapt că recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză.

Pe fondul recursului susține intimata că instanța de fond a motivat temeinic decizia sa de majorare a cuantumului daunelor cuvenite, enumerând toate aspectele pe care le-a avut în vedere la cuantificarea prejudiciului.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 06.12.2022, cu citarea părților.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de apărările formulate prin întâmpinare de către intimata-reclamantă și de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraților nr. 18858/07.02.2019 solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR de 4,50 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale și morale, urmare a accidentului rutier suferit de aceasta, produs din vina numitei B., petrecut în data de 03.06.2016 în jurul orelor 1600, în Constanța pe bld. Mamaia, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, motocicleta pentru care la acea dată era încheiată o poliță de asigurare R.C.A. la S.C. C. S.A.;

- Obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor pe care le va suporta reclamanta cu ocazia judecării prezentei pricini.

Prin decizia atacată, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de plată formulată de reclamană, dispunând plata sumei de 144 RON cu titlul de daune materiale și 6000 RON cu titlu de daune morale, în total 6.144 RON, cu titlu de despăgubire, respingând cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată de 100.000 euro echivalent în RON și cea acordată de 6.144 RON.

Prin sentința recurată a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anulată în parte Decizia nr. 18858/7.02.2019 emisă de pârâtul FGA, în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 1679 RON și la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 RON.

Deopotrivă, a fost menținută decizia cu privire la sumele deja acordate și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei 50 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Soluția primei instanțe, de admitere în parte a contestației, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul - pârât și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu doar cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, recursul necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia. Întrucât argumentația recurentului se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretări a dispozițiilor legale incidente, cererea de recurs urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Amintește Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinței recurate.

În esență, criticile recurentului sunt centrate pe susținerile conform cărora prima instanță, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate, a încălcat prevederile legale incidente.

În ceea ce privește daunele materiale, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține ca fiind incidente, în ceea ce privește întindererea reparației, prevederile generale ale C. civ. în domeniul răspunderii civile delictuale, respectiv art. 1385 și următoarele, conform cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Deopotrivă, Art. 1387 C. civ. stabilește că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

În domeniul legislației speciale aplicabile în prezenta cauză sunt relevante dispozițiile art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, ce prevăd că, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se iau în considerare: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Or, față de înscrisurile depuse de reclamantă la fila x verso, respectiv - bonurile fiscale emise de către Policlinica cu plată Mun. Constanța la 9.06.2016, precum și cele depuse la dosarul de fond, prima instanță, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor anterior menționate, a reținut că a rezultat un total de 1679 RON, cu titlu de daune materiale, acestea încadrându-se în categoria generică prevăzută de art. 1385 și art. 1387 din C. civ. precum și în cea menționată de în art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, respectiv" cheltuieli prilejuite de accident", având directă legătură de cauzalitate cu accidentul în cauză, constând în cheltuieli cu tratamentul, cu investigațiile medicale subsecvente, conform prescripțiilor medicale.

În ceea ce privește daunele morale, Înalta Curte reține că, în lipsa unor criterii legale sau a unor limite legale, stabilirea cuantumului acestora nu poate fi realizată prin raportare la parametri preciși/exacți, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă largă de apreciere a autorității învestite cu cererea ce poate fi analizată în concret doar prin raportare la nerespectarea caracterului proporțional al despăgubirilor acordate, în raport de consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, precum și de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, Fondul de Garantare a Asiguraților nu este un succesor în drepturi și obligații al asigurătorilor, ci garantează în condițiile și limitele prevăzute de Legea nr. 213/2015 plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, însă o atare concluzie nu înlătură aplicabilitatea prevederilor C. civ. cu privire la modalitatea de determinare a existenței și întinderii prejudiciilor cauzate persoanelor îndreptățite să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Astfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1391 alin. (1) C. civ., conform cărora, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Or, față de actele medicale depuse de reclamantă, respectiv concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 5762/245/a1/20.10.2020 elaborat de către Serviciul Clinic Județean de Medicină legală Constanța din care rezultă gravitatea leziunilor suferite de aceasta și care au necesitat 35-40 de zile îngrijiri medicale, în mod corect, statuând în echitate, prima instanță a reținut că, potrivit criteriilor determinante pentru stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale prevăzute de Anexa 3 la Decizia nr. 74/02.08.2018 privind procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazurile de vătămare corporală, situația reclamantei este similară celor încadrabile în pragul 2 (leziunile au necesitat îngrijiri medicale de cel puțin 31 de zile - maxim 90 de zile, leziunile au lăsat urme vizibile, leziunile au provocat suferințe puternice, traume fizice și psihice de durată, intervenții chirurgicale) și, având în vedere și depoziția martorului, coroborată cu celelalte înscrisuri medicale de la dosar, suma de 25.000 RON reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor ce se impune a fi acordate reclamantei, cu titlu de daune morale.

Astfel, în mod corect prima instanță s-a raportat nu numai la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din expertiza medico-legală, ci a avut în vedere ansamblul problemelor de natură medicală rezultate din accidentul de circulație, respectiv suferințele fizice suportate de către reclamantă în perioada ce a urmat accidentului, suferințele psihice, dar și consecințele inevitabile ale situației create asupra vieții sale sociale.

Prin urmare, în raport cu toate probele administrate, se reține că în mod judicios prima instanță a apreciat că o reparație corespunzătoare ar fi trebuit acordată la nivelul sumei de 25.000 de RON, luând în considerare prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, raportat la circumstanțele particulare a cauzei.

Înalta Curte are în vedere faptul că, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Or, prin stabilirea despăgubirilor acordate reclamantei într-un cuantum inferior acestui nivel la care a făcut referire în cuprinsul actului administrativ atacat, pârâtul și-a exercitat dreptul de apreciere într-o modalitate care încalcă dreptul părții la despăgubiri.

Având în vedere că daunele morale trebuie să aibă un cuantum rezonabil, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că, față de situația de fapt rezultată în cauză din probatoriul administrat, raportat la vătămările produse părții reclamante, la consecințele nefaste pe care evenimentul rutier le-a avut cu privire la viața sa particulară (dificultățile de readaptare medicală, socială, familială după accidentul grav suferit, schimbarea unui stil de viață activ, social și profesional într-unul limitat din cauza dificultăților de mișacare a brațului stând), modul în care leziunile posttraumatice au avut și au un impact negativ asupra gestionării traiului curent, durerile cu caracter continuu pe care le suferă, în mod corect prima instanță a reținut ca nefiind justificat cuantumul daunelor morale acordate de pârât, suma de 6000 RON neavând vocația de a compensa, într-o manieră rezonabilă, durerile fizice și morale încercate de reclamantă, față de caracterul grav, intens a acestor suferințe, în legătură directă de cauzalitate cu accidentul suferit.

Cum prin motivele de recurs, recurentul - pârât nu a combătut, în concret, raționamentul judiciar prin care instanța de primă jurisdicție a procedat la reevaluarea despăgubirilor datorate reclamantei, acesta rezumându-se doar la considerații teoretice, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală, criticile recurentului nefiind apte să conducă la reformarea acesteia.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că a fost demonstrată nelegalitatea parțială a actului administrativ contestat, și anume Decizia nr. 18858/07.02.2019, prima instanță stabilind în mod corect cuantumul despăgubirilor materiale și morale cuvenite intimatei-reclamante, argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii de fond, întrucât aceasta a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

De altfel, Înalta Curte reține că aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie, nu o problemă de legalitate a sentinței recurate și acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului, cale de atac care, în raport de prevederile art. 488 din C. proc. civ., poate fi formulată doar pentru motive de legalitate, nu și pentru motive de temeinicie.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, motiv pentru care se impune a fi menținută.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1186/2020 din 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.