ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5606/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 2857/27.04.2021 emisă de pârâtă, să se stabilească calitatea reclamantului de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 5 alin. (7) din Decretul lege nr. 118/1990, respectiv să se stabilească indemnizația cuvenită pentru situația în care s-a aflat tatăl său, B., în calitate de titular al persecuției prev. de art. 1 alin. (2) lit. b) și anume, prizonier în URSS, pentru toată perioada de prizonierat în perioada 02.07.1941-12.11.1945, în condițiile art. 4 rap. la art. 17, începând cu data de 01.04.2021.

Prin sentința nr. 831 din 18.11.2021, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava.

Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs reclamanta A., iar în cursul soluționării căii de atac exercitate a depus la dosar, la data de 08.04.2022, respectiv data de 24.05.2022, două cereri de sesizare a Curții Constituționale a României, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, referitoare la sintagma "partea sovietică", precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1208 din 10 decembrie 2020, teza vizând:

"Hotărârea tribunalului este definitivă".

1.2. Soluția ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 505 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.

A sesizat Curtea Constituțională a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (2) teza finală, art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A respins cererea de sesizare a CCR cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă.

A respins cererea de suspendare, ca nefondată.

A admis excepția inadmisibilității.

A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 831 din 18.11.2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, intimată fiind pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava.

Împotriva Deciziei nr. 505 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Recurenta a susținut că în mod nelegal curtea de apel a apreciat că dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, cerință impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, interpretând eronat normele de drept procesual și normele de drept substanțial.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 "(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului."

Recurenta a arătat că textul de lege criticat, care reglementează un drept de a obține despăgubiri în favoarea persoanelor - cetățeni români - care au fost constituite prizonieri de către partea sovietică anterior datei de 23 august 1944 ori după data de 23 august 1944, este lipsit de claritate, conform standardului de constituționalitate stipulat de art. 1 alin. (5) din Constituție și aduce atingere principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, cât și nediscriminării stipulate în art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea de apel a recunoscut admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale dar în mod greșit a considerat că aceasta nu are relevanță în cauză, raportat la obiectul cauzei.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Instanța învestită cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate este suverană în a aprecia admisibilitatea acesteia din perspectiva legăturii textului invocat în excepție cu soluționarea cauzei.

Judecătorul litigiului evaluează cererea de sesizare și implicit legătura excepției de neconstiuționalitate cu cauza din perspectiva mai multor elemente: al obiectului cererii, al interesului părților, al cauzei juridice, al temeiurilor de fapt și de drept ce caracterizează litigiul "în orice fază a acestuia".

În speță, instanța de fond nu a analizat aceste aspecte cu privire la relevanța excepției-ca mijloc de apărare al reclamantului contestator.

Întrucât a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, inclusiv legătura normei vizate de excepție cu soluționarea cauzei, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport cu prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de recurs reține că prin sentința nr. 831/18.11.2021 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei A. de anulare în parte a Deciziei nr. 2857/27.04.2021 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Suceava prin care a fost admisă cererea reclamantei, în sensul stabilirii calității de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada de după data de 23.08.1944.

Potrivit art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, sentința pronunțată de tribunal este definitivă.

Recurenta a formulat recurs împotriva Sentinței defintive nr. 831/18.11.2021, iar în cursul soluționării căii de atac astfel exercitate a depus la dosar două cereri de sesizare a Curții Constituționale a României, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, referitoare la sintagma "partea sovietică", precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, teza vizând:

"Hotărârea tribunalului este definitivă".

Curtea de apel a sesizat Curtea Constituțională a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 și a respins cererea de sesizare a CCR cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă.

În motivarea soluției de respingere a sesizării CCR s-a reținut că prevederile legale contestate vizează condițiile pentru stabilirea dreptului vizat de reclamantă și, în contextul în care nu se cunoaște soluția ce urmează a fi dispusă asupra excepției de neconstituționalitate a textului legal anterior - art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 - ce stabilește caracterul definitiv al hotărârii tribunalului, nu este îndeplinită cerința legăturii cu soluționarea cauzei.

În acord cu această soluție, Înalta Curte reține că, așa cum a arătat și recurenta prin cererea de recurs, din conținutul prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din perspectiva interesului procesual, instanța de recurs constată că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prevederile criticate prin excepția de neconstituționalitate nu prezintă relevanță în raport cu circumstanțele formulării căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive. O eventuală neconformitate cu dispozițiile constituționale a prevederilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 ar putea fi avută în vedere în măsura în care s-ar ajunge la rejudecarea fondului, demers inadmisibil însă raportat la art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza, întrucât eventuala sa admitere nu are aptitudinea de a schimba soluția instanței asupra admisibilității cererii de recurs, în condițiile în care nu se cunoaște soluția ce urmează a fi dispusă asupra excepției de neconstituționalitate a art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 - ce stabilește caracterul definitiv al hotărârii tribunalului

Față de împrejurările expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care nu se impune casarea deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 505 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.