ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cauza privind pe reclamanta A..

Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva sentinței civile mai sus menționate, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar, pe fond, admiterea cererii.

Prin decizia civilă nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția nulității recursului, ca nefondată.

A fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

A fost casată sentința recurată și, după rejudecare, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și a fost anulată parțial Decizia nr. 2733/16.01.2018 (privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990) doar în privința perioadei privative de libertate în locuri de deținere și în privința perioadei care constituie vechime în muncă.

A fost obligat pârâtul la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii prin care să se stabilească perioada efectivă în care reclamanta a fost privată de libertate în locuri de deținere, și anume perioada 25.08.1983 - 22.04.1990, precum și faptul că vechimea în muncă aferentă perioadei de deținere de la 25.08.1983 până la 22.04.1990 va fi calculată în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Decretul - Lege nr. 118/1990.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., solicitând admiterea acestuia.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibiltății și nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte are în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac.

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 8114 din data de 05.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a - contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

Astfel, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri de recurs.

Prin urmare, se observă că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1104 din 7 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.