Decizia nr. 1444/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1612/2018 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat recurs împotriva hotărârii Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară, în temeiul art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Hotărârea atacată Prin sentința civilă nr. 1612 din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în stare de arest la Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1612 din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 19.10.2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 14 martie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.