Decizia nr. 1550/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2371 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat obligarea instituției pârâte la organizarea unei audiențe a reclamantului cu procurorul general al României.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2371 pronunțată la data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și a respins acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2371 din data de 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2021, Înalta Curte constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii deși procedura de citare a fost legală îndeplinită, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamant în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 mai 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.