ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2018 pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia au formulat contestație împotriva Hotărârilor nr. 28/15.05.2018 și nr. 32/22.05.2018 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Alba Iulia beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată și solicită revocarea Hotărârilor nr. 28/15.05.2018 și nr. 32/22.05.2018 emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Sibiu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului ne discriminării prevăzut de art. 16 alin, (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2249 din data de 10 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2249 din data de 10 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., prin mandatar K., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2021, Înalta Curte constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii deși procedura de citare a fost legală îndeplinită, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 mai 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.