ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5604/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2010, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de Ministru privind constatarea stării de epidemie la nivel național determinată de răspândirea virusului SARS-CoV-2, astfel încât întregul personal sanitar să beneficieze de sporurile salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017 și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1220 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat, pe de-o parte, dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. și, pe de altă parte, prevederile art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din același act normativ.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., recurenta reclamantă a învederat că instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a acțiunii pe cale de excepție utilizând temeiuri și argumente de drept care nu au fost invocate de autorul excepției, și fără ca acestea să fie puse în discuția părților, respectiv a recurentei, singura prezentă la etapa dezbaterilor.

În acest sens, recurenta reclamantă a menționat că intimatul pârât Ministerul Sănătății a înțeles să își susțină excepția invocând două argumente principale, respectiv: dreptul solicitat nu este actual și născut în favoarea reclamantei și A. nu poate reprezenta toate categoriile de personal sanitar, nefiind vorba de un drept subiectiv recunoscut de lege sau statut în favoarea acesteia.

Or, în hotărârea atacată, judecătorul fondului și-a întemeiat soluția exclusiv pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, deși acestea nu au fost invocate de intimat în susținerea excepției lipsei calității procesuale active.

În acest context, recurenta reclamantă a apreciat că judecătorul fondului avea obligația să pună în discuție incidența dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 în cauză sau să solicite Federației SANITAS să prezinte mandatele pe care instanța le-ar fi considerat necesare

În ceea ce privește sancțiunea care intervine în ipoteza nerespectării principiului contradictorialității și al garantării dreptului la apărare, recurenta a susținut că aceasta este nulitatea hotărârii astfel pronunțate.

Referitor la încălcarea de către instanța de fond a dispoziliilor art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din același act normativ, recurenta reclamantă a învederat că sunt situații reglementate de lege în care o cerere de chemare în judecată nu este promovată de titularul dreptului, ci de persoane, organizații, instituții sau autorități cărora legea le recunoaște în mod expres posibilitatea de a porni acțiunea civilă.

Or, legiuitorul a acordat în mod expres calitate procesuală activă organizațiilor sindicale. De asemenea, federațiile sindicale sunt asimilate persoanei vătămate fie că invocă vătămarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, fie pe cea a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Recurenta reclamantă a mai subliniat că legitimitatea procesuală a acesteia rezidă inclusiv din faptul că aceasta este, potrivit sentinței civile nr. 7/RZ/FED din data de 13.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, organizație sindicală reprezentativă la nivelul sectorului de activitate "Sănătate. Activități veterinare", fiind totodată parte semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar sănătate pe anii 2019 - 2021, înregistrat la Ministerul Muncii și Justiției Sociale cu nr. 1206/04/11/2019.

În plus, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) din Capitolul II, Anexa II a Legii nr. 153/2017, sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar au atribuții directe în stabilirea nivelului sporului pentru condiții deosebit de periculoase.

În acest context, recurenta reclamantă a apreciat că, în mod neîntemeiat, judecătorul fondului a dat eficiență unor prevederi legale neinvocate nici măcar de inițiatorul excepției.

Mai mult, în opinia recurentei, aspectele reținute în hotărârea atacată referitoare la dreptul pretins vătămat care este unul salarial, deci privat, sunt greșite întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea privind obligarea Ministerului Sănătății la emiterea Ordinului pentru declararea epidemiei la nivel național în vederea primirii de către salariații din domeniul sanitar a sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, iar nu de acordarea efectivă a sporului.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, în condițiile în care demersul judiciar al Federației SANITAS și legitimarea activă a acesteia au la bază prevederile art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din același act normativ.

De asemenea, recurenta a reiterat că demersul judiciar al acesteia nu a vizat plata unor drepturi salariale individuale, ci crearea cadrului instituțional și legal pentru acordarea acestora.

Pentru toate argumentele expuse anterior, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

Intimatul pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., întrucât a motivat soluția de respingere a acțiunii exclusiv pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, deși acestea nu au fost invocate de intimat în susținerea excepției lipsei calității procesuale active și nici nu au fost puse în discuția părților.

Înalta Curte constată că, în răspunsul la întâmpinare, recurenta reclamantă a menționat în mod expres, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă federației calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor săi.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 10.11.2020, instanța de fond a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, iar recurenta a pus concluzii pe excepția invocată, solicitând respingerea acesteia, întrucât dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă legitimare procesuală activă organizațiilor sindicale.

În acest sens, în cuprinsul încheierii pronunțate de instanța de fond la data de 10.11.2020, s-au consemnat următoarele:

"Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active (...), invocate de pârât prin întâmpinare. (...)

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta prin avocat arată că dispozițiile art. 37 C. proc. civ. acordă legitimare procesuală activă și unor entități care nu dețin un interes personal în cauză. Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă legitimare procesuală activă organizațiilor sindicale, în care este inclusă și aceasta."

Așadar, contrar celor susținute de recurenta reclamantă, instanța de fond a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare, iar recurenta și-a spus punctul de vedere cu privire la incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, atât în răspunsul la întâmpinare, cât și oral, în ședința din data de 10.11.2020. Împrejurarea că intimatul pârât nu a invocat aceste prevederi legale în susținerea excepției lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare nu prezintă relevanță, având în vedere că acestea au fost invocate de recurenta reclamantă, iar instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea normelor de procedură incidente.

Înalta Curte reține, totodată, că nu i se poate reproșa primei instanțe că nu a solicitat explicații suplimentare părților cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, în condițiile în care, față de concluziile recurentei reclamante, judecătorul fondului a apreciat că nu se impuneau a fi solicitate alte lămuriri. Faptul că recurenta reclamantă nu împărtășește opinia instanței de fond în ceea ce privește procedura desfășurată în primă instanță sau considerentele care au fundamentat soluția adoptată nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării unor reguli de ordin procedural, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, instanța a procedat la soluționarea cauzei cu respectarea normelor de procedură.

Prin urmare, recurenta reclamantă și-a exercitat dreptul la apărare în condiții de oralitate și contradictorialitate, în concordanță cu prevederile art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., astfel încât, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ

În ceea ce privește susținerile recurentei reclamante referitoare la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din același act normativ, prin care legiuitorul a acordat în mod expres calitate procesuală activă organizațiilor sindicale, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care vor fi analizate din perspectiva acestui caz de casare.

Instanța de control judiciar reține că, din analiza dispozițiilor legale invocate de recurenta reclamană, respectiv a art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, rezultă că sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Prin organisme sociale interesate se înțelege, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 acele structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative.

Dispozițiile legale anterior menționate se regăsesc, într-o reglementare similară, și în prevederile art. 37 din C. proc. civ., potrivit cărora, în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Prin urmare, contrar celor susținute de recurenta reclamantă, legea conferă legitimitate procesuală activă unor persoane, organizații, instituții sau autorități, care nu invocă un interes direct sau personal, în anumite situații expres prevăzute. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care partea nu justifică un astfel de interes, pentru a avea legitimitate procesuală, legea trebuie să prevadă în mod expres această posibilitate.

Actul normativ care prevede în mod expres cazurile și condițiile în care organizațiile sindicale pot apăra drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești este Legea nr. 62/2011.

În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a analizat îndeplinirea, în cauză, a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, în ceea ce o privește pe recurenta reclamantă A..

Astfel, se observă că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede în mod expres următoarele: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

Din analiza acestor prevederi legale rezultă în mod clar că formularea acțiunii în instanță este condiționată de existența unei împuterniciri scrise din parte membrilor de sindicat. Cu alte cuvinte, derularea unui litigiu de către sindicat, în numele membrilor săi, este condiționată de existența prealabilă a unei împuterniciri scrise din partea membrilor de sindicat în acest sens. Lipsa unei atare împuterniciri echivalează cu lipsa calității procesuale active a sindicatului, calitate ce decurge din existența împuternicirii.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în cauza dedusă judecății recurenta reclamantă A. nu a depus la dosar împuternicirile scrise din partea membrilor în numele cărora acționează.

În ceea ce privește susținerile recurentei reclamante referitoare la legitimitatea procesuală activă conferită de faptul că este organizație sindicală reprezentativă la nivelul sectorului de activitate "Sănătate. Activități veterinare", Înalta Curte constată că acestea nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, respectiv nu au fost depuse împuternicirile scrise din parte membrilor de sindicat.

În final, Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea privind obligarea Ministerului Sănătății la emiterea Ordinului pentru declararea epidemiei la nivel național în vederea primirii de către salariații din domeniul sanitar a sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă. Așadar, contrar celor susținute de recurenta reclamantă, în prezenta cauză nu se urmărește apărarea unui interes legitim public, ci dreptul pretins vătămat este un drept salarial.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1220 din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.