Decizia nr. 4657/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2018 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții, Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bihor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat: - În principal: Anularea răspunsului nr. x/22.01.2018 al Ministerului Sănătății de soluționare a plângerii prealabile; Anularea răspunsului nr. x/16.01.2018 al Casei de Asigurări de Sănătate Bihor de soluționare a plângerii prealabilă; Obligarea pârâților de rd. 1-5 la acordarea medicamentului Ruxolitinibium (denumire commercial Jakavi) pe bază de prescripție medicala și în regim de compensare 100% de la data introducerii prezentei cereri; Obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 RON reprezentând prejudiciu nepatrimonial pentru nerespectarea art. 2 si art. 8 din CEDO; - În subsidiar, obligarea la plata prejudiciului material cauzat prin neacordarea medicamentului Jakavi în forma unei rente lunare în cuantum de 20.000 RON; Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantumul și specificația pe care le va preciza până la finalizarea dezbaterilor, având în vedere următoarele considerente: cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 218 din 08 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele: S-au respins ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâșilor Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. S-a respins excepția lipsei capacității pârâtului Guvernul României, ca nefondată. S-a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâtul Guvernul României, ca nefondată. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bihor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 218 din 08 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamantul A. întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, în rejudecarea cauzei. În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat următoarele critici: Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6., se impune casarea unei hotărâri atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. În doctrină s-a reținut în mod întemeiat faptul că motivarea hotărârii este de regulă expresă, arătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În acest context, este lesne de observat că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pronunțată în primă instanță nu reprezintă un rezultat al cercetării temeinice a fondului, întrucât niciunde în cuprinsul considerentelor nu este precizată analiza argumentelor părților care au fundamentat concluzia instanței. Prin raportare la petitele formulate, recurentul-reclamant solicită să se constate că instanța de fond a motivat lapidar aspectele ce țin de refuzul nejustificat a celor trei autorități pârâte, iar pe de altă parte nu se motivează deloc respingerea petitului privind încălcarea drepturilor reclamantului la viață și sănătate. Instanța de fond nu arată de ce restrângerea dreptului reclamantului la viață și la sănătate este justificată, este prevăzută de lege, este necesară într-o societate democratică, are un scop legitim și este proporțională. Ori, instanța se limitează la a-și însuși apărările pârâtelor, fără ca măcar să precizeze în concret de ce acestea sunt întemeiate. Deși există la dosar documente medicale din care rezultă diagnosticul, starea medicală și recomandările privind Jakavi, acestea existând de la data depunerii plângerilor prealabile și fiind actualizate pe parcursul procesului, instanța arată că nu s-au depus la CAS Bihor documente medicale. Deși nu există posibilitatea de a obține o prescripție medicală pentru Jakavi în regim compensat - aspect care face și obiectul acțiunii, de altfel - instanța reține acest aspect ca o apărare valabilă fără a indica care sunt argumentele pe care își sprijină această opțiune. De altfel, motivarea instanței cuprinde 2 pagini din care o jumătate de pagină reprezintă un rezumat al aspectelor invocate de noi și încă o pagină și jumătate în care sunt preluate efectiv pasaje din răspunsurile intimatelor și din întâmpinările acestora, respectiv o reluare efectivă a unora dintre textele legale incidente. În acest sens, arată recurentul în primul rând că deși era absolut necesară efectuarea unei analize motivate asupra fiecărui petit, instanța de fond s-a rezumat doar la a respinge acțiunea per ansamblu, în întregul său. Se observă că nu există nicio expunere a argumentelor reclamantului prin raportare la contra-argumentele intimaților și nici a modului în care acestea s-au contrazis, motiv care arată încă o dată faptul că instanța a pornit practic de la soluția finală, respingând apoi toate susținerile părților în mod implicit, și nu de la analizarea argumentelor înspre soluția finală. Precizează recurentul că obligația de motivare a unei hotărâri reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, si trebuie înțeleasă din prisma art. 425 C. proc. civ., ca fiind o obligație ce incumbă instanței odată cu soluționarea unei cauze. Prin hotărârea recurată se face o eronată aplicare a normelor de drept material, reținându-se în esență că reclamantul nu a depus un dosar medical la CAS Bihor, că Novartis ar fi obținut autorizația de punere pe piață a medicamentului Jakavi, că prerogativa de a iniția procedura de includere în Listă respectiv extindere a indicației medicamentului Jakavi din oficiu a ANMDM reprezintă un aspect de oportunitate și nu poate face obiectul controlului de legalitate, că nu am deținut o prescripție a unui medic curant în raport de medicamentul Jakavi. Apreciază că toate aceste aspecte sunt rezultatul unei analize eronate a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, la care vom face referire în cele ce urmează. Recurentul-reclamant arată că a formulat o cerere adresată CSA Bihor prin care a solicitat eliberarea medicamentului în regim compensat pe bază de prescripție medicală, la care a anexat toate documentele medicale pe care le dețineam la acel moment în raport de afecțiunea de care sufăr. La această solicitare a primit răspunsul nr. x/16.01.2018 prin care se arată că medicii din specialitățile hematologie sau oncologie, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 720/2008, Ordinului comun MS/CNAS 1301/500/2008 și Ordinul CNAS 141/2017. Or, în măsura în care se lecturează dispozițiile acestor norme, se constată că în realitate, eliberarea unei prescripții medicale care să includă Jakavi pentru Policitemie vera, este imposibilă în România în contextul legislativ actual. Instanța de fond acceptă apărările acestor două pârâte, omițând să se aplece asupra documentelor medicale vaste depuse la dosarul cauzei. Instanța reține că prescripțiile medicale decontate de FUASS se eliberează de medici conform pct. I.A.1. A din Anexa 2 la Ordinul comun MS/CNAS nr. 1301/500/2008. În cuprinsul H.G. nr. 720/2008 privind aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări de sănătate, se regăsește medicamentul Jakavi (Ruxolitinibum), acesta fiind inclus în Sublista C2 - DCIuri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, la P3 - Programul național de oncologie - poziția 87. Medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale prevăzute în sublista C secțiunea C2 se prescriu, eliberează și decontează în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordin comun al MS/CNAS. Potrivit Protocolului terapeutice prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordinul Minsitrului Sănătății și al Președintelui CNSAS nr. 1301/500/2008 prescrierea, eliberarea și decontarea tratamentului cu Jakavi se realizează doar pentru două indicații terapeutice, care nu includ policitemie vera, și anume mielofibroza primară și mielofribroza secundară (cunoscută și sub numele de mielofibroză post policitemi vera). Ordinul CNAS 141/2017 prevede exclusiv formularul care urmează a fi completat de medicul curant, sens în care acesta nu conține dispoziții de interes pentru soluționarea cauzei. După cum rezultă și din răspunsul CNAS nr. RV 218/20.02.2018 "numai medicamentele care figurează în Lista de medicamente cu sau fără contribuție personală aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ale căror indicații terapeutice sunt prevăzute de Protocoalele cuprinse în anexa 1 la Ordinul MS și președintelui CNAS nr. 1301/500/2008 pot fi acordate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate". Prin urmare, este cât se poate de evident faptul că nici un medic din România nu ar emite o prescripție care să includă medicamentul Jakavi pentru policitemie vera, pentru că această boală nu este inclusă în Protocolul terapeutic - Anexa 1 la Ordinul MS și Președintelui CNAS nr. 1301/500/2008, acesta neputând fi prescris compensat în mod legal. În măsura în care un medic din România emite o astfel de prescripție medicală, acesta ar trebui să suporte fie el costurile medicamentului, fie subsemnatul ca beneficiar al medicamentului, aceasta din urmă fiind și realitatea din prezent în care mă aflu. În altă ordine de idei, astfel cum se reține și în cuprinsul Sentinței, subsemnatul dețin o prescripție medicală eliberată de dr. B. potrivit căreia este recomandat medicamentul Jakavi. Se reține totodată faptul că "Totuși tratamentul cu hidroxiuree nu pare a fi foarte eficient, datorită faptului ca există o persistență a unui nivel ridicat de leucocite și număr de trombocite, necesitate continuă de flebotomie, pacientul continuând a suferi de prurif. Prin aceasta se sublinia rezistența la hidroxiuree a reclamantului și lipsa eficacității medicamentului împotriva afecțiunii acestuia. Instanța de fond arată că solicitantul respectiv deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului trebuie să depună solicitarea de extindere a indicațiilor terapeutice ale medicamentului, acesta acționând în acest sens, iar ANMDM a emis Decizia nr. 254/19.09.2019 de includere condiționată în listă a medicamentului Jakavi. Cu toate că se reține acest aspect, se pierde din vedere faptul că de la data includerii condiționate în listă a medicamentului - 19.09.2019 - și până la data înregistrării prezentului recurs subsemnatului nu i-a fost asigurat medicamentul Jakavi în regim compensat. Acest aspect reflectă tocmai conduita ilicită a organelor statului care persistă în negarea dreptului meu la viață și sănătate. Mai mult, dacă instanța de fond a apreciat ca fiind suficientă această includere condiționată în listă a medicamentului. Astfel, includerea condiționată în listă presupune anumite restricții și obligații din partea Novartis care în cele din urmă conduce la nedistribuirea și neeliberarea acestui medicament către pacienți. Cu alte cuvinte, reprezintă o măsură lipsită de eficacitate, strict formală prin care s-a încercat stingerea acestui litigiu. Cu privire la prerogativa ANDMD de a iniția din oficiu procedura de includere în Lista medicamentelor compensate a medicamentului Jakavi, aceasta este prevăzută la art. 8 lit. d) din Ordinul Ministrului Sănătății 861/2014 "Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situații: d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere". Un alt aspect reținut prin sentință este faptul că din raportul medical din 23.04.2016 întocmit de dr. B. de la C. medicamentul Jakavi este recomandat ca ultimă opțiune, iar reclamantul nu respectă indicațiile medicale cuprinse în biletul de ieșire din spital din 10.05.2016 deoarece am acceptat reducerea dozei de 2000 mg/zi a medicamentului la 1000 mg/zi; Menționează că încă din cuprinsul stării de fapt relevate în cererea de chemare în judecată reiese faptul că singurul medicament susceptibil de a-i prelungi viața este Jakavi. Recurentul-reclamant susține că i s-a încălcat în mod continuu dreptul la viață și sănătate. După cum rezultă și din jurisprudentă Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se poate refuza tratamentul unei persoane din rațiuni economice, iar conduita pârâților de neacordare a tratamentului este de natură să încalce dreptul la viață al subsemnatului, consacrat prin art. 22 din Constituție, art. 2 din Convenția E.D.O. și dreptul la tratament și la ocrotirea sănătății prevăzut de art. 34 din Constituție. Obligația de a proteja dreptul la viață și la sănătate al pacienților nu presupune doar abstențiunea autorității de a nu interfera cu drepturile amintite, ci presupune și o acțiune, corelativă obligației pozitive a statului de a apăra viața și de a proteja sănătatea celor aflați sub jurisdicția sa. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut următoarele: Curtea a reținut, în mod eronat, faptul că, raportat la dispozițiile art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006, autoritățile publice cărora reclamantul li s-a adresat cu plângeri prealabile și în raport cu care reclamantul a introdus acțiunea de față, prin care a solicitat asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% a medicamentului care face obiectul cauzei de față, sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, impunându-se a se analiza în contradictoriu cu aceștia cererea formulată (pag. 61 din considerente). Este adevărat faptul că pârâții sunt parte a unui proces laborios care are ca finalitate includerea, includerea condiționată, neincluderea sau extinderea indicațiilor unui medicament în Lista naționala de medicamente compensate sau gratuite. Numai că, acordarea medicamentului este un proces distinct, ulterior includerii în Listă, și care se derulează distinct de Ministerul Sănătății pentru programele naționale sănătate publică, respectiv de CNAS pentru programele naționale de sănătate curative. Or, cererea reclamantului vizează acordarea unui medicament pentru o afecțiune ce se încadrează într-un program național de sănătate curativ, program derulat și finanțat de CNAS din bugetul FNUASS. Ministerul Sănătății derulează și finanțează programele naționale de sănătate publică din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății. Totdată, raportat la considerentele instanței de la pag. 61, la care a făcut referire, în mod cu totul contradictoriu, la pag 62 din considerente, alin. final, Curtea reține în mod corect ca întemeiată apărarea pârâtei CNAS, potrivit căreia reclamantul nu a depus un dosar medical la casa de asigurări de sănătate teritorială (...), dar și apărarea pârâtei CAS Bihor potrivit căreia prescripțiile medicale decontate din FNUASS se eliberează de medicii care sunt în contract cu casa de asigurări de sănătate (...). Așadar, recunoaște instanța că medicamentul în cauză aparține sferei de activitate a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în ceea ce privește asigurarea în regim de compensare 100%, dar, cu toate acestea, când soluționează excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății, o respinge.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bihor a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 octombrie 202, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 17 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru 14 noiembrie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului principal și celui incident Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul principal este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea adreselor de răspuns formulate la plângerile prealabile nr. 964/2018 și 1064/2018, emise de către pârâții Ministerul Sănătății și CAS Bihor, obligarea tuturor pârâților la acordarea pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100%, a medicamentului Ruxolitinibium (denumire comercială Jakavi), precum și la plata sumei de 1.000.000. RON cu titlu de prejudiciu nepatrimonial; doar cu titlu subsidiar a solicitat reclamantul, obligarea pârâților la plata prejudiciului material cauzat prin neacordarea medicamentului în forma unei rente lunare de 20.000 RON. Ulterior prin cererea completatoare din data de 02.07.2018 recurentul-reclamant a solicitat instanței de fond și anularea răspunsului nr. x/20.02.2018 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă, respectiv anularea răspunsului nr. x/29.01.2018 al Agenției Naționale a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale, prin care se soluționează plângerea prealabilă și obligarea pârâților de rd. 1-5 la acordarea medicamentului Ruxolitinibium pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100% de la data introducerii prezentei cereri, precum și la plata sumei de 1.000.000 RON reprezentând prejudiciu nepatrimonial ocazionat ca urmare a încălcării prevederilor art. 2 si art. 8 din CEDO. Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a apreciat că demersul său în fața instanței de contencios adminisstrativ și fiscal este întemeiat pe faptul că prin modalitatea de răspuns din partea celor trei instituții publice pârâte, acestea au refuzat în mod nejustificat cererea de acordare pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100%, a medicamentului Ruxolitinibium (denumire comercială Jakavi), si pe cale de consecință de acordare a acestui medicament . În soluționarea cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut în esență că, prin raportare la competențele fiecăreia dintre instituțiile pârâte și având în vedere demersurile efectuate până șa data soluționării cererii de chemare în judecată pe fond, medicamentul a primit o decizie de includere condiționată în lista de medicamente compensate, astfel că în speță nu există un refuz nejustificat din partea pârâtelor cu privire la includerea medicamentului Jakavi (DCI Ruxolitinibum) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant în critica sentinței recurate a apreciat că instanța de fond a motivat lapidar aspectele ce țin de refuzul nejustificat a celor trei autorități pârâte, iar pe de altă parte nu a motivat deloc respingerea petitului privind încălcarea drepturilor sale la viață și sănătate, față de această conduită în soluționarea cauzei, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Cu privire la acest motiv de casare și criticile dezvoltate în susținerea sa, Înalta Curte constată că, instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei și a răspuns punctual fiecărui aspect prezentat de către reclamant în susținerea cererii sale prin raportare la apărările pârâtelor, în considerentele sentinței recurate neidentificându-se argumente contradictorii, ori lipsa unor raționamente juridice care să nu justifice soluția adoptată de către instanța de fond. Astfel, instanța de fond și-a exprimat propriul raționament juridic întemeiat pe dispozițiile legale aplicabile, în legătură cu procedura de includere a medicamentului Jakavi (DCI Ruxolitinibum) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Totodată a urmărit cronologic procedurile urmate de fiecare dintre părțile implicate în demararea acestei proceduri anterior investirii instanței de judecată cu cererea formulată de către recuretnul-reclamant și a concluzionat în mod judicios că în prezenta cauza nu există elementele de fapt și de drept care să conducă la raționamentul conform căruia, conduita pârâtelor prezintă caracterul unui refuz nejustificat. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului-reclamant conform căreia instanța de fond a preluat susținerile pârâtelor, ori că în cuprinsul sentinței recurate lipsesc argumentele pentru care a fost respins capătul cererii de chemare în judecată. Totodată, în ceea ce privește critica recurentului prin care acesta afirmă că instanța de fond nu a analizat petitului privind încălcarea drepturilor sale la viață și sănătate, instanța de recurs subliniază că elementele prezentate de către recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată privitoare la încălcarea unor drepturi fundamentale din partea pârâtelor nu reprezintă un petit distinct al cererii sale prin care solicită să se constate existența refuzului nejustificat, ci reprezintă argumente suplimentare, întemeiate de dispoziții prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, în contextul în care instanța de fond efectuează un control de legalitate al acțiunilor întreprinse de către părți în cauză, în conformitate cu competențele de care aceasta dispune și prin raportare la legislația aplicabilă în materia asigurărilor de sănătate din sistemul public național, și această critică susținută de către reclamant, are un caracter nefondat. Așadar, în analiza sentinței recurate, instanța de recurs constată că nu sunt relevate, argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, ori o lipsă a motivării, aspecte care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, fără a se putea reține elemente contradictorii în privința considerentelor sentinței, ori elemente care să confirme instanței de recurs că în primul ciclu procesual nu s-a efectuat din partea instanței o analiză efectivă a argumentelor propuse de părți. În consecință, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest motiv de casare este nefondat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant A., subsumat criticilor prin care acestea apreciază că instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material aplicabile speței și a reținut eronat că reclamantul nu a depus dosar medical la CAS Bihor, instanța de recurs apreciază că și acest motiv de casare este nefondat. În speță, instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut în mod corect, în considerentele sentinței recurate că pentru a oferi o soluție favorabilă reclamantului trebuie să constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a acorda acest medicament, în regim de compensare 100%, în condițiile în care acest medicament nu are prevăzută indicația terapeutică în protocolul cuprins in Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 1301/500/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru afecțiunea de care suferă reclamantul, iar indicația terapeutică nu a fost solicitată a fi inclusă în protocol de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului in litigiu, aspecte a căror tranșare s-a solicitat practic, prin acțiunea de fond. În acest context, instanța de fond prin raportare la situația mai sus arătată a reținut punctual aspectele relevante privitoare la demersurile efectuate atât de reclamant, cât și de către intimatele-pârâte în procedura administrativă pentru a stabili dacă în speță există elemente care să confirme existența unui refuz nejustificat. Așadar, prin raportare la critica recurentului-reclamant confrom căreia instanța de fond a interpretat greșit că nu a depus un dosar medical la CAS Bihor, Înalta Curte reține că interpetarea recurentului-reclamant este greșită, deoarece instanța de fond a precizat în considerentele sentinței recurate că apărarea intimatei-pârâte CNAS este întemieată în condițiile în prescripțiile medicale decontate din Fondul National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate se eliberează de medicii care sunt în contract cu casa de asigurări conform legislației care guvernează relația contractuală intre casele de asigurări de sănătate si furnizorii de servicii medicale. Față de această situație, a reținut corect instanța de fond că, potrivit cadrului legal în vigoare, prescripția DCI Ruxolitinibum, se poate face de către medicii din specialitățile hematologie (sau oncologie medicala, după caz), iar continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii desemnați, respectând legislația privind prescripția de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate respectiv H.G.Nr. 720/2008, pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau tară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, Ruxolitinibum este inscris în sublista C2 - DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu si spitalicesc, la P3: Programul național de oncologie, la poziția 87. Instanța de fond a apreciat în mod corect, în speța de față, ca fiind relevantă apărarea intimatelor-pârâte conform cărora inclusiv în raportul medical din 23 aprilie 2016 întocmit de dr. B. de la C. s-a reținut că, acesta recomandă alte tratamente anterior tratamentului cu JAKAVI, una din opțiuni fiind aceea a schimbarii medicamentului Hidroxiuree cu Interferon alpha, următoarea opțiune administrarea de Pegasys 135 o dată pe săptămână, a treia opțiune recomandată înainte de administrarea JAKAVI, creșterea dozei cu Hidroxiuree la 2000 mg/zi, iar ca ultimă opțiune este recomandat medicamentului JAKAVI. În același sens s-a reținut și că recurentul-reclamant nu respectă tratamentul stabilit de medici, din biletul de ieșire din spital din 10/05/2016 de la Institutul Clinic Fundeni reieșind că doza de 2000 mg/zi a fost redusă la 1000 ms/zi din propria inițiativă a reclamantului. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut în mod corect și faptul că modalitatea de aprobare a protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și căile de atac din OMS nr. 861/2014 presupune ca solicitantul să depună la sediul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în atenția structurii de specialitate cu responsabilități în evaluarea tehnologiilor medicale, o cerere întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 4 la ordin, atât în format electronic, cât și pe suport hârtie. În acest caz, în conformitate cu prevederile anexei 4 din Ordinul nr. 861/2014 solicitantul este deținătorul autorizației de punere pe piață în România a medicamentului pentru care se solicită evaluarea. Prin raportare la această procedură, instanța de fond a apreciat că nu i se poate imputa niciunei dintre pârâte faptul că la data formulării cererii de decontare din partea recurentului-reclamant, medicamentul DCI RUXOLITINIBUM nu era menționat în Ordinul comun MS/CNAS nr. 1301/500/2008 și cu privire la afecțiunea de care suferă acesta. În ceea ce privește utilizarea pentru afecțiunea recurentului-reclamant a medicamentului DCI RUXOLITINIBUM, în mod temeinic a reținut instanța de fond, aceasta s-a făcut după formularea cererii de către deținătorul autorizației de punere pe piață în România a acestui medicament, în urma căreia Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la data de 20.09.2019 a emis Decizia nr. 254/13.09.2019, de includere condiționată în listă a acestui medicament. Prin raportare la analiza efectuată de către instanța de fond față de procedura administrativă de extindere a indicației terapeutice si la afecțiunea recurentului-reclamant a medicamentului DCI RUXOLITINIBUM, în mod corect apreciază Înalta Curte, instanța de fond a reținut că nu i se poate imputa pârâtei Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale pasivitatea de a iniția din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea medicamentului în Lista de compensate pentru indicația terapeutică de care suferă recurentul-reclamant, deoarece inițierea din oficiu a acestei evaluări ține de marja de apreciere pe care o deține această instituție, respectiv de oportunitatea exercitării prerogativelor sale, aspect pe care instanța de contencios nu îl poate cenzura. În mod judicios a reținut instsanța de fond că o astfel de cenzură se poate face, doar în contextul în care se probează existența unui exces de putere din partea intimatei pârâte în manifestarea cu pasivitate și rea credință a competențelor sale. Or, în contextul în care s-a reținut că pe cale administrativă demersurile de includere a medicamentului în Listă nu au fost întârziate din culpa pârâților, iar recurentul-reclamant avea din punct de vedere medical o alternativă medicamentoasă și prescrisă de medicii specialiști la afecțiuea de care suferă, în speță în mod corect a reținut instanța de fond că nu poate exista o culpă din partea pârâților. Față de acest raționament, critica recurentului-reclamant conform căreia nu s-a reținut în considerentele instanței de fond argumentele sale privitoare la dreptul la viață și sănătate nu este întemeiat, instanța de fond reținând în cuprinsul sentinței că din documentele medicale prezentate inclusiv prin cererea de decontare a medicamentului la CAS Bihor, rezultau recomandarea din partea medicilor specialiști anterior recomandări tratamentului cu Jakavi a altor două tratamente cu două medicamente diferite. Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat și urmează a-l respinge ca atare. În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte apreciază că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat recurs incident invocând critici privitoare la modalitatea în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, în ceea ce îl privește. În conformitate cu prevederile art. 491 rap. la prevederile art. 471 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora: "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.", Înalta Curte apreciază că recursul incident declarat de către pârâtul Ministerul Sănătății nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în măsura în care acesta urmărește casarea hotărârii recurate doar în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive. În aceste condiții, prin promovarea recursului incident, pârâtul nu urmărește în fapt schimbarea hotărârii primei instanțe față de petitul principal al cererii de chemare în judecată, deoarece instanța fondului a pronunțat o hotărâre favorabilă tuturor pârâților din prezenta cauză. Or, în măsura în care recursul incident nu urmărește reformarea hotărârii judecătorești cu privire la fondul pricinii, recursul este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare. Înalta Curte, în ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant A., având în vedere că recursul acestuia urmează a fi respins ca nefondat, prin raportare la prevederile art. 453 C. proc. civ. urmează a respinge și această cerere. Având în vedere, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. Pentru considerentele expuse în analiza recursului, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 218 din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, iar în temeiul art. 453 C. proc. civ. va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru considerentele expuse în analiza recursului incident declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a-l respinge ca fiind inadmisibil.