Decizia nr. 5488/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 52/2019 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 19.02.2019, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumite comercială B.) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și s-a dispus obligarea pârâților ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul OCRELIZUMAB (denumire comercială B.).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății.

Hotărârea instanței de recurs contestată Prin decizia civilă nr. 900 din 18 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a respins recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a formulat contestație în anulare recurentul-pârât Ministerul Sănătății, solicitând să admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință, să se anuleze în parte a deciziei nr. 900/2020, să se constate că recursul a fost motivat în termenul de 5 zile și să se judece recursul formulat de Ministerul Sănătății. A susținut contestatorul că instanța de recurs a constata nul recursul dintr-o eroare materială, în sensul că ar fi fost motivat cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, ordonanța judecându-se cu citarea părților, motivele pârâtului Ministerului Sănătății fiind depuse la data de 05 aprilie 2019. Având în vedere că la data de 03.04.2019 a fost comunicată hotărârea civilă nr. 52/2019 din data de 12.03.2019, fiind înregistrată la registratura generală a Ministerului Sănătății cu nr. x/03.04.2019, recursul a fost formulat în termen. În mod greșit a reținut instanța că recursul trebuia motivat în 5 zile de la pronunțare, având în vedere că dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect ordonanță președințială și nu obligația de a face. Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 09 aprilie 2019, iar recurentul-pârât Ministerul Sănătății a depus motivele pe care se întemeiază calea de atacat la data de 05 aprilie 2019, respectiv în termen, în mod greșit Înalta Curte a aplicat sanctiunea nulitătii, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. În cuprinsul motivelor contestației în anulare prezintă cronologia situației: - la data de 12.03.2019, Curtea de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat în dosarul nr. x/2019, prin Sentința mr. 52/12.03.2019. - la data de 15.03.2019, Ministerul Sănătății a comunicat prin e-mail declarația de recurs, cu mențiunea că recursul va fi motivat în termen de 5 zile de Ia comunicarea sentinței. - sentința a fost motivată 26 martie 2019 și comunicată pârâtului la 3 aprilie 2019; - la data de 05.04.2019, Ministerul Sănătății a transmis Curții de Apel București recursul cu motive împotriva sentinței civile nr. 52/2019, prin e-mail. Față de cele arătate, atât declarația de recurs, cât și motivele de recurs sunt depuse în termen la Curtea de Apel București, cu respectarea prevederilor art. 1000 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ. și în conformitate cu prevederile art. 487 raportat la prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. Față de cele arătate, a solicitat a se constata că nu sunt incidente prevederile art. 185 alin. (1) rap.la art. 496 alin. (1) și 489 alin. (1) C. proc. civ., iar recursul Ministerului Sănătății este formulat în termenul de 5 zile de la pronunțare, cu trimiterea motivelor de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. II. Soluția instanței în contestația în anulare Analizând decizia atacată, raportat la criticile invocate în contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată și va fi admisă, având în vedere următoarele considerente: Contestația în anulare este formulată în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". Motivul de contestație în anulare este fondat, constatarea nulității a recursului fiind rezultatul unei erori materiale referitoare la data comunicării sentinței recurate și termenul de depunere a motivelor de recurs. Astfel, din eroare a apreciat instanța de recurs, prin Decizia nr. 900 pronunțată la data de 18 februarie 2020, că motivarea recursului promovat de pârâtul Ministerul Sănătății a fost depus după împlinirea termenului legal. Conform procesului-verbal de comunicare, aflat la dosar fond, sentința civilă nr. x pronunțată la 12 martie 2019 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a a fost comunicată contestatorului Ministerul Sănătății la data de 3 aprilie 2019. Raportat la acest moment, termenul de 5 zile prevăzut de lege, de declarare a recursului, se împlinea la data de 9 aprilie 2019. La data de 5 aprilie 2019 a fost înregistrată la instanță motivarea cererii de recurs formulată de către recurentul Ministerul Sănătății. Instanța de recurs a fost indusă în eroare de data promovării căii de atac, pârâtul comunicând cererea de recurs nemotivată la data de 14 martie 2019, în cuprinsul căreia a menționat cu claritate că va depune motivele de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței. Față de această situație, este evident că ne aflăm în prezența unei erori materiale, apreciată unanim de jurisprudență și doctrină ca fiind greșeală în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât a dus la pronunțarea unei soluții greșite. Pentru aceste motive, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., va admite contestația în anulare formulată de Ministerul Sănătății împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, va anula în parte decizia atacată în ceea ce privește constatarea nulității recursului promovat de Ministerul Sănătății și va fixa termen pentru soluționarea acestui recurs la data de 20 ianuarie 2022, cu citarea părților.