ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 900/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 19.02.2019, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumite comercială B.) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțatĂ de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.

S-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

S-a dispus obligarea pârâților ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul OCRELIZUMAB (denumire comercială B.).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății

3.1. Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta CNAS a solicitat casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiate.

A criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Prin raportare la cadrul legal reprezentat de Legea nr. 95/2006 și OMS 861/2014, s-a susținut că CNAS nu este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății, iar competențele legale de elaborare a criteriilor în vederea includerii, extinderii indicațiilor, neincluderii sau excluderii medicamentului în Listă, revin Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, respectiv Ministerului Sănătății.

Totodată, critică motivarea primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii, apreciind că, în mod greșit, s-a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și că în favoarea reclamantului există aparența de drept, cu ignorarea cadrului normativ invocat de CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, care justifica faptul că în favoarea reclamantului nu există aparența de drept, și anume: art. 241, și art. 230 din Legea nr. 95/2006.

Medicamentul Ocrevus nu este prevăzut în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel că în favoarea intimatului - reclamant nu există aparența de drept.

De asemenea, s-a solicitat a se constata că puterea judecătorească nu se poate substitui autorității legislative și nici deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului în discuție și nu poate obliga CNAS la acordarea medicamentului în condițiile dovedite și argumentate, în care aceasta s-ar realiza în afara cadrului legal.

Cu privire la condiția neprejudecării fondului, s-a invederat că au fost incălcate prevederile art. 997 și urm. din C. proc. civ., intrucât prin admiterea cererii de ordonanță președințială s-a ajuns la situația recunoașterii dreptului unui reclamant la un medicament care nu se află în Lista denumirilor comune internaționale aprobată prin Hotărârea Guvernului 720/2008.

3.2. Pârâta ANMDM a invocat dispozițile art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 1000 alin. (4) C. proc. civ. și a solicitat anularea sentinței recurate și, pe fond, respingerea cererii reclamantului.

În motivarea cererii de recurs a arătat că a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive în raport cu disp. art. 6 alin. (2) și (3) din OMS nr. 861/2014, excepție întemeiată, întrucât instanța a fost sesizată cu o cerere privind obligarea pârâtului la asigurarea tratamentului gratuit cu medicamentul OCRELIZUMAB (denumire comercială Ocrevus) și nu cu privire la obligarea pârâtelor la introducerea acestui medicament în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naționale de sănătate (Lista).

Ca urmare, este evident că nu are atribuții în asigurarea tratamentului unui asigurat. In subsidiar, s-a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., întrucât reclamantul nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, în condițiile în care medicamentul nu figurează, potrivit H.G. nr. 720/2008 pe lista anexă corespunzătoare medicamentelor compensate.

De asemenea, a susținuta recurentul că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită, întrucât se solicită instanței exercitarea unui control de nelegalitate asupra refuzului nejustificat al autorității pârâte de a completa H.G. nr. 720/2008, astfel că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă.

Cu privire la medicamentul solicitat s-a învederat că există două indicații terapeutice, astfel că DAPP a întârziat achitarea tarifelor legale pentru a doua indicație, fapt ce a determinat prelungirea termenului de evaluare de 90 de zile.

Insă, a precizat recurentul, că la momentul pronunțării instanței de fond cererea reclamantului fusese soluționată, astfel că acțiunea apare ca fiind lipsită de obiect.

3.3. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat recurs intemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticând sentința atacată pentru nemotivare și pentru greșita aplicare a normelor de drept material.

A reiterat recurentul argumentele susținute în fața primei instanțe privind excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul ordonanței, s-a arătat că, faptul că medicamentul solicitat la decontare se află în derularea procedurii prevăzute de OMS prin ordinul nr. 861/2014, nu prezintă nicio relevanță față de condiția aparenței de drept în favoarea reclamantului.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială.

Intimatul - reclamant A. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, precizând că prin sentința civilă nr. 279/14.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să emită decizia finală privind includerea sau neincluderea medicamentului OCRELIZUMAB în lista de compensare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 18 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că recurentul - pârât nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 1.000 din C. proc. civ. dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul a fost motivat cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, ordonanța judecându-se cu citarea părților, motivele pârâtului Ministerul Sănătății fiind depuse la data de 5 aprilie 2019.

In raport de considerentele arătate instanța va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății.

Analizând motivele de recurs formulate de recurenții - pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumite comercială B.) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Medicamentul Ocrelizumab (denumite comercială B.) este autorizat pentru punerea pe piață, iar în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, deținătorul autorizației de punere pe piață - C. - a depus la data de 23.07.2018 la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale cerere în vederea evaluării acestuia pentru includerea în Lista de medicamente compensate, aprobată prin aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

Medicamentul Ocrelizumab (denumite comercială B.) are prețul aprobat, iar prin Decizia Președintelui ANMDM nr. 322/11.03.2019 s-a dispus includerea condiționată în Lista.

Referitor la modalitatea de soluționare a excepțiilor calității procesuale pasive invocate de recurenți, Înalta Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 95/2006: (1) Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242.

Art. 242 din același act normativ, statuează că: (1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Având în vedere că reclamantul urmărește recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista la care face referire textul de lege, rezultă că toate persoanele cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Din lectura textelor legale menționate, Înalta Curte constată că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Astfel, se impune ca hotărârea pronunțată, prin finalitatea urmărită, să fie opozabilă tuturor "actorilor" implicați în demararea, executarea și finalizarea procedurilor de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, justificând așadar calitatea procesuală în cauză.

Pe cale de consecința, Înalta Curte constată că sub acest aspect, hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critică.

Argumentele de nelegalitate invocate de recurenți în susținerea cererii lor de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material.

Reține Înalta Curte, în raport de actele depuse la dosar, că deși ANMDM a emis o decizie de includere condiționată privind medicamentul OCRELIZUMAB pentru tratamentul pacienților adulți cu forme recurente de scleroză multiplă, cu boală activă definitivă prin caracteristici clinice și imagistice, nu a fost adoptată decizia finală, nu s-a publicat în Monitorul Oficial hotărârea de Guvern privind completarea listei, aflată în dezbatere publică în procedura de transparență decizională pe site-ul Ministerului Sănătății.

Prima instanță a analizat pe larg indeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 din C. proc. civ.

Este evident că eventuala obligare a părților pârâte la asigurarea în favoarea reclamantului a medicamentului litigios pentru un interval limitat de timp nu implică măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt, căci instanța nu se pronunță într-un astfel de caz în sensul obligării Ministerului Sănătății, a CNAS, ANMDM și a Guvernului României la includerea acelui medicament în lista prevăzută de art. 241 și urm. din Legea nr. 95/2006, astfel încât un număr nedeterminat de pacienți să beneficieze de o asemenea măsură, după cum nici nu stabilește un drept definitiv al recurentului în sensul solicitat.

Fără a prejudeca fondul cauzei, Înalta Curte constată că, în prezent aparența dreptului este în favoarea intimatului - reclamant, având în vedere că există o decizie de includere condiționată în listă, precum și un proiect de hotărâre de guvern.

În aceste împrejurări, Înalta Curte reține prevederile art. 34 din Constituția României care prevăd că "(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. (3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii", dar și prevederile art. 22 din același act, conform cărora, "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă".

Un text echivalent se regăsește în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementarea fiind în sensul că "Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege.(…)".

În interpretarea acestui din urmă text, Curtea Europeană a Drepturilor Omului observă că prima teză a art. 2 impune o obligație pozitivă în sarcina Părților Contractante, respectiv obligația Statelor de a proteja dreptul la viață nefiind limitat doar la abținerea de la a lua viața în mod intenționat și nelegal, ci implică, de asemenea, și sarcina de a adopta măsurile necesare pentru a apăra viața celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea hotărârea Curții pronunțată în cauza L.C.B. c. Regatul Unit, 9 iunie 1998, §36, precum și hotărârea Curții pronunțată în cauza Panaitescu c. România, 10 aprilie 2012, §27).

Totodată, în interpretarea CEDO, abordarea în interpretarea art. 2 este ghidată de ideea că obiectul și scopul Convenției ca un instrument pentru protecția ființelor umane cer ca dispozițiile sale să fie interpretate și aplicate de o asemenea manieră încât garanțiile sale să fie practice și efective (a se vedea Yașa c. Turcia, 2 septembrie 1998, Panaitescu anterior redată).

Așadar, dată fiind și aparența dreptului în favoarea intimatului reclamant, având în vedere că din documentele dosarului rezultă că medicamentul solicitat urmează a fi inclus în listă, având un aviz pozitiv în acest sens, urmează ca cererea formulată să fie apreciată ca admisibilă

In plus, reține Înalta Curte că prin sentința civilă nr. 279/14.06.2019 a Curții de Apel București, s-a admis în fond acțiunea reclamantului privind includerea medicamentului pe lista medicamentelor compensate, ceea ce confirmă în plus temeinicia soluției adoptate de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va constata nul recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății și va respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.