ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2022

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 19.02.2019, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumire comercială Orevus) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și s-a dispus obligarea pârâților ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, reclamantului medicamentul Ocrelizumab (denumire comercială Orevus).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 900 din 18 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a respins recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a formulat contestație în anulare recurentul-pârât Ministerul Sănătății, solicitând admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, anularea în parte a deciziei nr. 900/2020, să se constate că recursul a fost motivat în termenul de 5 zile și să se judece recursul formulat de Ministerul Sănătății.

Soluția dată contestației în anulare Prin decizia nr. 5448/11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare formulată de Ministerul Sănătății împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019. A fost anulată în parte decizia atacată în ceea ce privește constatarea nulității recursului promovat de Ministerul Sănătății. S-a stabilit termen pentru soluționarea acestui recurs la data de 20 ianuarie 2022, cu citarea părților. II. Soluția dată în rejudecarea recursului Analizând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de ordonanță președințială formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte reține următoarele: 2.1 Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumire comercială Orevus) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în recurs, respectiv punctul de vedere al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Direcția Farmaceutică, Clawback, Cost Volum, s-a arătat că medicamentul Ocrevus - DCI Ocrelizumab este inclus condiționat începând cu 01.06.2020 în baza contractului Cost-Volum nr. P11254/23.12.2019 în "Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate", aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în secțiunea C2 a Sublistei C, PNS4 - Programul Național de Scleroză Multiplă. În aceste condiții, în ceea ce privește interesul intimatului-reclamant în susținerea acțiunii de față, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, în primă instanță și în căile de atac, și nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În contextul arătat, se constată că intimatul-reclamant nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile, atât timp cât, pe parcursul soluționării cauzei, medicamentul în legătură cu care a solicitat asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe cale de ordonanță președințială, a fost inclus în "Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate", aprobată prin H.G. nr. 720/2008, respublicată, cu modificările și completările ulterioare, în secțiunea C2 a Sublistei C, PNS4 - Programul Național de Scleroză Multiplă. Prin urmare, interesul reclamantului în susținerea acțiunii nu mai este actual, demersul judiciar al acestuia fiind lipsit de interes. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 52 din 12 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte sentința și, rejudecând, va respinge cererea de ordonanță președințială formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca fiind lipsită de interes.