ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, la data de 11.03.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată rpin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Ocrelizumab (denumire comercială Orevus), sau, în subsidiar, obligarea pârâților la emiterea deciziei finale privind includerea în Listă a medicamentului menționat.

Prin sentința civilă nr. 696 din 29 octombrie 2019, Curtea a dispus disjungerea cererii introduse de reclamanta B., a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența cererii formulate de reclamantul A. către Curtea de Apel Craiova.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28.01.2020.

Prin sentința civilă nr. 146 din 7 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de obiect invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

A susținut recurentul că instanța a respins acțiunea pe motiv că, prin H.G. nr. 315/2020, medicamentul Orevus a fost inclus pe lista medicamentelor compensate.

Însă, autoritățile competente, nu au luat decizia finală privind includerea/neincluderea pe lista de compensate a medicamentului, depășind termenul de 90 de zile prevăzut de pct. A3 din Anexa 2 la OMS nr. 861/2014 și de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21.12.1988.

Pârâții trebuie să desfășoare o serie de demersuri, până în prezent nefiind adoptat protocolul terapeutic pentru indicația "scleroză multiplă primar progresivă", nefiind aprobat prin ordin al ministrului sănătății și nefiind publicat în Monitorul Oficial.

Intimații-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului și excepția rămânerii fără obiect a cauzei

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant A. a precizat că argumentele sale s-ar circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

După cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a susține că autoritățile pârâte nu au luat decizia finală de includere a medicamentului pe lista medicamentelor compensate și nu au efectuat demersuri în acest sens.

Or, simpla expunere a unor afirmații, nestructurate și nesusținute din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 7 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.