ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5602/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Bădăcini au solicitat anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, cu privire la imobilele cu nr. topo. x Bădăcin, constând în casă, curte și grădină, înscris în C.F. nr. x Bădăcini și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind restituirea prin echivalent a imobilelor de mai sus.

Prin sentința nr. 126/CA/2020-PI din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Bădăcini în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

A dispus anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emisă de pârâtă cu privire la imobilul cu nr. top. x Bădăcin, înscris în CF nr. x Bădăcin și a obligat pârâta să soluționeze cererea de restituire a imobilului, în urma examinării celorlalte condiții pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

A respins restul pretențiilor formulate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 al O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, conform cărții funciare nr. x a localității Bădăcin, în anul 1956, imobilul identificat cu nr. top. x a trecut din proprietatea Bisericii Greco-Catolice în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Bădăcin, persoană juridică distinctă de Statul Român.

Prin urmare, din analiza cărții funciare sus-menționate reiese faptul că imobilul identificat cu nr. top. x nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitantă.

Din prevederile art. 1 al O.U.G. nr. 94/2000 și pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 alin. (9), teza finală din O.U.G. nr. 94/2000 reiese faptul că legiuitorul a considerat necesar ca, pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în temeiul acestui act menționat, să se facă dovada existenței dreptului de proprietate al solicitantei la data preluării abuzive.

În nicio situație legiuitorul nu a instituit vreo excepție de la necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului la momentul preluării.

În acest context, recurenta pârâtă a arătat că nu este îndeplinită una din condițiile esențiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantului la momentul preluării abuzive, întrucât solicitanta nu a depus acte juridice din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză la momentul preluării de către Statul Român.

Intimatele reclamante au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatele reclamante Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Bădăcini au învestit instanța de contencios cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, prin care autoritatea pârâtă a respins cererile reclamantelor privind retrocedarea imobilului compus din casă, curte și grădină, situat în județul Sălaj, înscris în CF nr. x a localității Bădăcin, nr. top. x, în baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea în fapt că imobilul identificat cu nr. top. x nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitantă.

Instanța de fond a anulat decizia contestată și a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare să soluționeze cererea de restituire a imobilului. Prima instanță a reținut că în mod nelegal și netemeinic s-a concluzionat de către pârâtă, prin actul administrativ contestat, că imobilul nu poate fi retrocedat întrucât nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitante. Din probele administrate rezultă că imobilul cu nr. top. x din CF x Bădăcin a fost preluat de Biserica Ortodoxă Română, persoană juridică, în perioada de referință, în baza unor acte normative - Decretele nr. 117/1948 și nr. 358/1948, fără a se plăti vreo despăgubire.

Având în vedere că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, se restituie și imobile preluate de alte persoane juridice în perioada de referință, nu numai cele preluate de Statul Român, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, în ceea ce privește preluarea imobilului din proprietatea reclamantelor.

Înalta Curte constată că, potrivit colii CF x Bădăcin, sub B.1, a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului nr. top. x în favoarea Bisericii Greco Catolice Române din Bădăcin, drept dobândit cu titlu de donație în baza contractului din 2 septembrie 1933.

Prin încheierea cF nr. x octombrie 1956, Tribunalul Popular al Raionului Șimleul Silvaniei, secția C.F. a ordonat ca nr. top x să se transnoteze în CF x Bădăcin și acolo să se întabuleze dreptul de proprietate asupra acestuia în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Bădăcin, cu titlu de drept - rectificarea numelui.

Prin urmare, imobilul a fost adus în CF x Bădăcin, înscris sub A.28, casă, curte și grădină în suprafață de 864 mp, iar sub B.2 a fost întabulat dreptul de proprietate asupra lui în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, cu titlu de rectificare nume.

În raport cu aspectele mai sus indicate, Înalta Curte nu poate confirma soluția pronunțată de instanța de fond, de a considera că a existat o preluare a imobilului nr. top. x, în octombrie 1956, în perioada de referință prevăzută de lege, preluarea fiind realizată de către o persoană juridică - Biserica Ortodoxă Română.

În fapt, imobilul a fost preluat ulterior de Statul Român de la Biserica Ortodoxă Română din Bădăcin și transformat în școală.

Instanța de recurs reține că recurentele reclamante nu au depus acte juridice din care să rezulte dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, ulterior trecerii acestui imobilul în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, respectiv octombrie 1956, motiv pentru care apare ca fiind legală soluția de respingere a cererilor de retrocedare, întrucât imobilul nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Având în vedere că întabularea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Bădăcin în baza încheierii cF nr. x octombrie 1956 pronunțate de Tribunalul Popular al Raionului Șimleul Silvaniei, secția C.F., în lipsa unei hotărâri judecătorești privind nelegalitatea înscrierilor din cartea funciară, Comisia Specială în mod corect a dat relevanță acestui înscris în procesul de analiză a cererilor de retrocedare, neavând facultatea de a constata o eventuală preluare abuzivă, în sensul indicat de instanța de fond.

Față de considerentele expuse, reținând că Decizia nr. 9088/07.05.2020 contestată de reclamante a fost legal emisă, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care aceasta a fost anulată, este nelegală, impunându-se a fi reformată.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat pârâta Comisia Specială de Retrocedare, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței nr. 126/CA/2020-PI din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Bădăcini, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.