ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5534/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.09.2019, sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună: anularea în parte a Deciziei nr. 20888, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 19.08.2019, prin care i s-a admis în parte cererea de plată formulată și înregistrată sub nr. x/01.11.2016 la FGA; obligarea pârâtului FGA la diferența neachitată, respectiv la plata sumei de 82.410 euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, precum și la plata sumei de 819,18 RON cu titlu de cheltuieli materiale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea și susținerea acțiunii.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 917 din 7 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 20888/29.08.2019, emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 819,18 RON și la plata daunelor morale în cuantum de 65.000 RON. A menținut decizia cu privire la sumele deja acordate. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată acordate parțial, reprezentând taxă judiciară de timbru (350 RON) și parte onorariu avocat (1700 RON).

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 917 din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs întzemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii formulate de reclamanta A..

În opinia recurentului- pârât, soluția prin care instanța a cenzurat modalitatea în care s-a stabilit despăgubirea conform procedurii FGA este nelegală, suma de 65.000 RON cu titlu de daune morale fiind acordată în mod arbitrar, fără a se avea în vedere jurisprudența în materie și fără a se justifica în vreun fel modul de calcul. Consideră recurentul-pârât că, în lipsa unor criterii care să determine un algoritm de calcul exact al daunelor morale, pentru evitarea arbitrariului și subiectivismului, trebuie avută în vedere jurisprudența în materie, care de altfel a stat la baza sumelor stabilite în procedura FGA care a fost adoptată urmare a colaborării șl corespondenței cu lichidatorii judiciari ai societății B. și C..

Cu privire la daunele morale, susține faptul că, în mod corect acestea au fost stabilite în cuantum de 270 RON/zi de îngrijire medicală.

Prin Anexa 3 a Deciziei Directorului General al FGA nr. 142/26.05.2016 privind Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, modificată prin Decizia 549/23.09.2019, s-au stabilit criterii determinante pe praguri valorice în funcție de consecințele suferite de victimă, la determinarea sumelor pentru cazurile de daune morale urmând a se ține seama de trei praguri valorice.

FGA nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăților de asigurare aflate în faliment.

Având în vedere că reclamanta a necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, aceasta se încadrează în pragul 2 al procedurii, prag care stabilește acordarea unor sume între 210 RON și 500 RON/zi de îngrijiri medicale pentru persoanele cărora leziunile au avut drept consecințe peste 30 de zile de îngrijiri medicale. În mod corect, FGA a dispus acordarea sumei în cuantum de 270 RON/zi, făcând o proporție între suma cuvenită pentru 30 de zile (limita minima a pragului 2) și 90 de zile (limita maximă a pragului 2).

Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Conform situației de fapt stabilite de prima instanță, la data de 21.09.2014 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului autobuzului cu nr. de înmatriculare x - asigurat la RCA la S.C. C. S.A., conform poliței de asigurare nr. x, în urma căruia a rezultat și vătămarea corporala a reclamantei.

Prin cererea de plata nr. x/01.11.2016, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților, reclamanta a solicitat sa fie despăgubită din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 944,18 RON daune materiale si 85.000 eur daune morale, reprezentând prejudiciul suferit in urma evenimentului rutier din data de 21.09.2014.

Prin Decizia nr. 20888/19.08.2019, pârâtul FGA a admis în parte cererea reclamantei și a acordat suma de 125 RON cu titlu de daune materiale și 12510 RON daune morale, respingând cererea în rest ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința nr. 917 din 7 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a anulat în parte Decizia nr. 20888/29.08.2019 emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 819,18 RON și la plata daunelor morale în cuantum de 65.000 RON.

În ceea ce privește critica recurentului- pârât cu privire la modul de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanța reține următoarele: potrivit art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: (…) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (…) f) daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România."

Daunele morale trebuie raportate, întotdeauna, la circumstanțele concrete ale speței, iar cuantificarea lor exactă (în mod similar cu repararea prejudiciului material) este aproape imposibilă, întrucât valoarea pecuniară pe care o poate acorda instanța cu titlu de daune morale este menită să compenseze, într-o măsură oarecare, suferințele psihice cauzate prin faptul ilicit și să ofere o satisfacție rezonabilă părții lezate.

În cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral trebuie să fie avuți în vedere, pe lângă rezultatul expertizei medico-legale efectuate în cauză (ce stabilește care sunt vătămările fizice suferite în acest accident) și alți factori precum: situația personală a intimatei-reclamante, valorile lezate, consecințele, gravitatea și durata prejudiciului suferit, a modului în care acesta se repercutează în viața personală, socială, profesională, medicală, a nevoilor de adaptare, a posibilităților efective de vindecare și recuperare.

Instanța de fond nu a avut în vedere numai numărul celor 45 de zile de îngrijiri medicale atunci când a procedat la evaluarea prejudiciului moral suferit de către intimata-reclamantă, ci a ținut cont în evaluarea sa, de faptul că " durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizeazâ este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristețe, teamă. Indemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doloris."

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. Pe de altă parte, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate.

În concluzie, instanța, în acord cu judecătorul fondului, constată că prin modul de stabilire a daunelor morale recurentul-pârât nu a luat în considerare gravitatea consecințelor accidentului suferit și în special consecințele constând în producerea unei infirmități posttraumatice și afectarea iremediabilă a stării normale de sănătate a intimatei-reclamante, în contextul propriu personal, familial, profesional.

Recurentul- pârât a criticat soluția și sub aspectul daunelor materiale, susținând că instanța de fond a luat în considerare în mod eronat decontul de cheltuieli emis de Spitalul Județean Brașov, prin care s-ar atesta cheltuieli care nu se cuvin părții, ci unității spitalicești.

Această critică nu se referă însă la o normă de drept încălcată, ci tinde la reaprecierea probelor administrate în dosarul primei instanțe (decont de cheltuieli, bonuri și chitanțe de plată pentru medicamente, investigații și alte cheltuieli medicale), motiv pentru care instanța de control judiciar reține că aspectele invocate de recurentul-pârât nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 917 din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.