ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5529/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Județean Brăila, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, obligarea instituțiilor pârâte, în solidar, la plata sumei de 543.931,20 RON (129,60 RON/mașină/zi x 3 mașini x 1399 zile) pentru perioada 01.01.2014 - 01.11.2017.

Hotărârile instanței de fond

Prin încheierea de ședință din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității cererii de chemare în garanție a Autorității Rutiere Române, formulată de Consiliul Județean Brăila, respingând, totodată, cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă. De asemenea, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, precum și cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost aceasta formulată de pârâtul Consiliul Județean Brăila.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește cererea în pretenții formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, respingând acțiunea astfel promovată ca tardiv formulată. Pe de altă parte, prin aceeași încheiere instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu Consiliul Județean Brăila, precum și excepția autorității de lucru judecat invocată de Consiliul Județean Brăila.

Prin sentința civilă nr. 187 din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Consiliul Județean Brăila, a obligat pârâtul Consiliul Județean Brăila la plata către reclamantă a sumei de 256.071,46 RON, drept contravaloare a pretențiilor aferente perioadei 04.06.2015-01.11.2017, respingând, în rest, solicitările reclamantei ca nefondate. Totodată, instanța, în conformitate cu art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 9000 RON, proporțional cu pretențiile admise.

Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În cauză a formulat recurs și pârâtul Consiliul Județean Brăila, prin care, susținând incidența, în cauză, a motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea, în parte, a încheierilor de ședință din 24 aprilie 2018 și 15 mai 2018, precum și a sentinței civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, toate pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în principal față de efectele autorității de lucru judecat, iar în subsidiar, ca nefondată.

Decizia pronunțată de instanța de recurs

Prin Decizia nr. 5019 din 26 octombrie 2021, Înalta Curtea de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. A respins recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. A admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Brăila împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2018 și împotriva sentinței civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. A casat sentința atacată și, în parte, încheierea de ședință din 15 mai 2018 și, rejudecând cauza, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Consiliul Județean Brăila, și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu Consiliul Județean Brăila, ca inadmisibilă. A menținut restul dispozițiilor din încheierea de ședință din 15 mai 2018.

Cererea de revizuire exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 5019 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curții de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Susține revizuenta că, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, în care s-a pronunțat hotărârea atacată, a solicitat obligarea autorităților administrative emitente ale actelor administrative anulate anulate anterior prin hotărâri judecătorești - Consiliul Județean Brăila, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea aceslor acte administrative nelegale, respectiv plata unei sume de bani reprezentând beneficiul nerealizat.

În prima acțiune, ce a format obiect al dosarului nr. x/2015, s-a solicitat plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 08.09.2015 - data exprimării refuzului de către Consiliul Județean Brăila - până la data reluării activității de transport de către societatea contestatoare, pe principiul daunelor cominatorii, iar în cadrul celei de a doua acțiuni (42/44/2018) s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat (beneficiul nerealizat) de către cele trei autorități publice (Consiliul Județean Brăila și cele două ministere) pentru perioada 01.01.2014 - 01.11.2017.

Astfel, în opinia sa obiectul celor două acțiuni - chiar dacă în ambele s-a solicitat obligarea la plata unei sume de bani- este fundamental diferit, atât sub aspectul dreptului material, cât și sub cel al dreptului subiectiv.

Existența autorității de lucru judecat presupune ca instanța investită cu cea de a doua cerere să constate îndeplinirea triplei identități: părți, obiect și cauză.

Fără a analiza faptul că în cadrul primei cereri pretențiile au fost formulate ca urmare a refuzului nejustificat exprimat de Consiliul Județean Brăila de a recalcula rezultatele sesiunii de atribuire, așa cum anterior s-a explicitat, în cauza 42/44/2018 s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat de emiterea actelor administrative nelegale (beneficiul nerealizat).

Cu privire la acest aspect, al pretențiilor, instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, în opinia revizuentei, în mod eronat a fost reținută excepția autorității de lucru judecat pentru perioada anterioară datei de 08.09.2015, perioadă ce nu a făcut obiectul primului proces, fiind în prezența unei indiscutabile erori săvârșită de instanța de recurs.

Sub un prim aspect, niciun argument nu poate fi reținut în favoarea reținerii incidenței autorității de lucru judecat cu privire la perioada 04.06.2015 - 08.09.2015, această perioadă nefăcând obiectul acțiunii din primul process (2817/113/2015*) în raport cu Consiliul Județean Brăila, fiind evidentă eroarea săvârșită de instanța de recurs.

Nici prejudiciul (beneficiul nerealizat) pentru perioada 01.01.2014 - 04.06.2015 nu a făcut obiectul primei acțiuni, astfel că nici pentru această perioadă nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs ce viza respingerea eronată a excepției prescripției dreptului la acțiune față de Consiliul Județean Brăila pentru perioada 01.01.2014 -04.06.2015, argumentând că nu mai este necesar ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, însă această perioadă nu a făcut obiectul judecății în cauza 2817/113/2015*.

În consecință, se impune admiterea cererii de revizuire, constatarea că pentru perioada 01.01.2014 - 08.09.2015 nu este incidență autoritatea de lucru judecat, analizarea recursului societății cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune și admiterea acestuia, conform cererii de recurs, precum și admiterea cererii introductive față de Consiliul Județean Brăila pentru perioada 04.06.2015 - 08.09.2015.

Revizuenta apreciază că în cauză este incident și motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, hotărârea atacată cu revizuire fiind pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene.

În acest sens, a arătat că circumstanțele speței relevă faptul că într-o primă procedură (fără a discuta obiectul și cauza pretențiilor formulate) cererea de acordare de despăgubiri a fost respinsă cu motivarea că nu s-au administrat probe din care să rezulte cuantumul prejudiciului, expertiza extrajudiciară fiind înlăturată, iar în cea de a doua cauză cererea de reparare a prejudiciului(beneficiul nerealizat) a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se incidența autorității de lucru judecat.

Se constată, așadar, că în prima procedură instanța nu s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei solicitării de acordare de despăgubiri, iar în cea de a doua procedură cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, în niciuna dintre proceduri nefiind analizat fondul pretențiilor, ceea ce are drept consecință ca însăși substanța dreptului (de a obține despăgubiri pentru emiterea de acte administrative nelegale, vătămătoare) să fie atinsă, situație asemănătoare cu cea existentă în Cauza Lungoci împotriva României, unde într-o primă procedură cererea reclamantului a fost respinsă ca nedovedită (ca și în prezenta speță), iar cea de a doua a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se de către instanțele naționale existența autorității de lucru judecat, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că reclamantul a fost lipsit de posibilitatea clară și concretă de a avea acces la o instanță care să statueze asupra contestației sale referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil.

În acest context, se invocă existența unei atingeri aduse dreptului revizuentei de acces la justiție, protejat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L împotriva Deciziei nr. 5019/26.10.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509, alin. (1) pct. l din C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, pentru a se reține admisibilitatea cererii de revizuire, este necesar, pe de o parte, ca hotărârea atacată cu revizuire să evoce fondul, ceea ce înseamnă că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate în cauză, și s-a dispus fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Pe de altă parte, motivul de revizuire invocat în speță - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.- trebuie să se raporteze la pretențiile concrete formulate de părți, subsumate obiectului cererii de chemare în judecată sau al cererilor adiționale sau accesorii, iar nu la argumentele care susțin aceste cereri ori la apărările de fond sau excepțiile care li se opun.

În speță, revizuenta a invocat că instanța de recurs a reținut excepția autorității de lucru judecat cu privire la perioada 04.06.2015-08.09.2015 pentru care a solicitat despăgubiri, considerând că această perioadă nu a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, precum și faptul că în dosarul nr. x/2018 instanța nu a analizat motivul de recurs ce viza respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune față de Consiliul Județean Brăila pentru perioada 01.01.2014-04.06.2015, apreciind astfel ca fiind incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut.

Prin urmare, având în vedere criticile din cuprinsul cererii de revizuire, care evidențiază de fapt o pretinsă eroare de judecată a instanței de recurs în analiza chestiunilor litigioase privind prescripția extinctivă și autoritatea de lucru judecat, instanța constată că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Ce de-al doilea motiv de revizuire invocate este cel prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revizuenta apreciind că hotărârea atacată ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, calea de atac a revizuirii poate fi exercitată atunci când o hotărâre rămasă definitivă a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Aplicarea principiului priorității dreptului European are ca premisă existența unei incompatibilități între normele interne și cele comunitare, în litigii în care se pune în discuție aplicarea dreptului Uniunii, și trebuie să se facă într-o manieră în care principiul autorității de lucru judecat să nu fie golit de conținut (e.g CJUE, C-69/14, Târșia, par. 28, 29, 39).

Or, în speță, revizuenta a invocat mai mult formal prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care în cauză nu au fost în discuție norme de drept al Uniunii Europene, motivele invocate vizând în realitate rejudecarea procesului prin raportare la o serie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L împotriva deciziei nr. 5019 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curții de Casație și Justiției, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.