ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5400/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila să se anuleze Dispoziția nr. 3347/2020 emisă de Primăria Municipiului Brăila.

În cadrul acestui litigiu, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de recuzare invocând faptul că, obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Dispoziției nr. 3347/2020, dată de intimata Primăria Municipiului Brăila, prin care se dispune demolarea construcțiilor aparținând reclamantei, amplasate pe terenul în suprafață de 140 mp din curtea Spitalului Județean de Urgență Brăila.

Față de înscrierile privitoare la dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, în cadrul dosarului nr. x/2020, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a HCLM nr. 429/21.12.2015 prin care erau inventariate terenurile dindomeniul public al Municipiului Brăila.

Prin sentința nr. 360/26.08.2021 a fost admis acest capăt de cerere și a fost anulată parțial HCLM nr. 429/2015 cu privire la cele două suprafețe de teren aflate în litigiu, care au fost scoase din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului oublic al Municipiului Brăila.

Ulterior ca urmare a admiterii recursului promovat de intimată în dosasul nr. 2011/113/2020, împotriva sentinței nr. 360/2021, Curtea de Apel Galați, în complet format din cei trei magistrați, care soluționează și prezentul litigiu, s-a anulat hotărârea instanței de fond, menținând, astfel, terenul în litigiu în inventarul Municipiului Brăila.

Față de această situație, recurenta-reclamantă a formulat cerere de recuzare față de toți cei trei magistrați, apreciind că prin soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 acest complet s-a antepronunțat și cu privire la prezenta cauză.

Prin încheierea din 22 februarie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. în recursul promovat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 259/2021 a Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Brăila prin Primar.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În susținerea cererii de recurs recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Recurenta este de acord că cele două cauze au obiecte diferite, dosarul nr. x/2020 fiind o cerere de anulare parțiala a unui act administrativ normativ în timp ce dosarul nr. x/2020 are ca obiect contestarea unui act administrativ individual.

Cu toate acestea, între cele doua există o puternică legătură, având în vedere că Dispoziția nr. 3347/2020, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, este dată de autoritatea administrativ teritorială, tocmai în considerarea calității sale de proprietar al terenului pe care se afla amplasate construcțiile ce urmează a fi demolate.

Ori, infirmarea acestui drept de proprietate formează tocmai obiectul dosarului nr. x/2020

Motivarea dată în încheierea din data de 22.02.2022 în sensul că, în cuprinsul Deciziei nr. 27/17.01.2022, pronunțată în dosar nr. x/2020, judecătorii recuzați "nu au analizat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu" și ca, prin urmare, nu s-ar fi antepronuntat cu privire la acest drept, nu este de natură a înlătura faptul că și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția pe care urmau sa o dea in cel de-al doilea dosar nr. x/2020.

Astfel, prin insasi evitarea analizei legalității HCLM nr. 429/2015, prin care s-a inventariat în mod nelegal in proprietatea Municipiului Brăila, un teren care nu aparținea acestuia, judecătorii s-au antepronuntat asupra criticilor noastre referitoare la lipsa dreptului Municipiului Brăila de a dispune în calitate de proprietar asupra acestui teren.

În cuprinsul soluției pronunțate în dosarul nr. x/2020, judecătorii recuzați s-au pronunțat asupra acestor critici reținând ca:

"Curtea constata ca intre recurenta si Municipiul Brăila nu mai exista nici o relație contractuala, aceasta ocupând abuziv un teren aparținând domeniului public al Municipiului Brăila." (paragraful 11 de la pag. 4 din Hotărâre).

În mod similar, în aceeași motivare, la pag. 5 paragraful nr. 2 din hotărâre, se retine ca "Procedura prevăzuta la alin. (1) (referitor la art. 33 din Legea nr.

50/1991) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza u.a.t. unde se afla construcția la solicitarea proprietarului ori a administratorului letal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului."

Fata de situația ca, în cazul de față, proprietarul terenului, i.e. Consiliul Județean Brăila, nu a făcut nici o solicitare in sensul demolării construcțiilor, iar la data emiterii dispoziției de demolare Municipiul Brăila nu figura ca administratorul legal al terenului, concluzia care se poate trage este aceea că judecătorii recuzați s-au raportat, din nou, la părerea deja exprimată anterior, ca Municipiul Brăila deține dreptul de proprietate asupra terenului.

Față de toate aceste aspectesolictă să se constate că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de înlăturare a celor trei judecători de la soluționarea dosarului nr. x/2020, având în vedere că aceștia își exprimaseră anterior părerea față de soluția ce urma să fie dată, încă din cadrul dosarului nr. x/2020, prin chiar evitarea pronunțării unei soluții prin care să se infirme apartenența terenului in litigiu la domeniul public al Municipiului Brăila.

Din modalitatea de prezentare a criticilor dezvoltate de recurenta-reclamantă se apreciază că acestea se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Brăila a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25.10.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 42. alin. (1) C. proc. civ.: Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: 1. când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil; .

Din perspectiva textului de lege invocat în susținerea cererii de recuzare și enunțat mai sus se apreciază că pentru a fi incompatibil de a judeca o pricină, judecătorul care anterior și-a exprimat o opinia cu privire la cauza ce urmează să o judece.

În acord cu opinia primei instanțe investită cu soluționarea cererii de recuzare, Înalta Curte apreciază că în situația în care un complet de judecată investit cu soluționarea unei cauze cu elemente de similitudine juridică, ori o cauză în cadrul căreia se pune în discuții chestiuni litigioase ce se regăsesc și într-o altă cauză, soluția adoptată în respectiva cauză nu are caracterul unei antepronunțări, pentru ca în prezentul litigiu să poată fi incident motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru o mai bună înțelegere a raționamentului juridic exprimat de instanța de fond în soluționarea cererii de recuzare întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care instanța de recurs îl apreciază ca fiind corect, se poate prezenta cu titlu de exemplu procedura de soluționare în materia contenciosului administrativ și fiscal a cererii de suspendare executare a actului administrativ întemeiată pe art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2002 și procedura anulării aceluiași act administrativ, care se poate face de către același complet de judecată fără a se aprecia că în asemenea litigii intervine cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., chiar dacă în aceste litigii se discută chestiuni de legalitate ale aceluiaș act administrativ, însă în limitele neprejudecării fondului cauzei ce privește anularea actului administrativ contestat.

Revenind la cauza pendinte, Înalta Curte constată că argumentele prezentate de către recurenta-reclamantă, conform cărora același complet de judecată s-a antepronunțat cu privire la calitatea pârâtului de proprietar al terenului în cadrul dosarului nr. x/2020, chestiune ce se pune în discuție și în prezentul dosar, nu prezintă relevanță în măsura în care obiectul litigiului ce formează dosarul nr. x/2020 privește anularea Dispoziție nr. 3347/2020 prin care s-a dispus de către Primăria Municipiului Brăila demolarea a două construcții edificate de către recurenta-reclamantă pe terenul în suprafață de 140 mp situat în curtea Spitalului Județean Brăila.

În opinia instanței de recurs, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, discuțiile privitoare la calitatea de proprietar al terenului nu reprezintă esența prezentului litigiului, în măsura în care această chestiune a fost tranșată definitiv în cadrul altei cauze, acesta reprezentând un argument suplimentar în susținerea opiniei că în cauză nu se poate discuta despre o antepronunțare din partea completului investit cu acțiunea în anulare a Dispoziției nr. 3347/2020 emisă de Primăria Municipiului Brăila.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe față de cererea de recuzare este temeinică și legală, în cauză nefiind necesară o reformare a acesteia din partea instanței de control judiciar.

Pentru aceste considerente și, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.