ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. x/2013 la data de 12.07.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, pentru a se dispune: anularea deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 43/DJRU/6.06.2013, a deciziei de impunere nr. x/13.03.2013, precum și a raportului de inspecție fiscală nr. x/13.03.2013, în limita sumei de 1.198.132 RON, din care 654.894 RON - contribuție la Fondul pentru Mediu, stabilită suplimentar, 445.004 RON - majorări de întârziere și 98.234 RON - penalități de întârziere, respectiv exonerarea reclamantei de la plata acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 561 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. A. SRL) în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. Dispune anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.03.2013 emis de pârâtă, în ceea ce privește suma totală de 1.198.132 RON compusă din 654.894 RON contribuție la fondul pentru mediu și 445.004 RON majorării de întârziere și 98.234 RON penalități de întârziere.

A dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/13.03.2013 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 43/DJRU/06.06.2013, ambele emise de pârâtă.

A exonerat reclamanta de plata sumelor stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/13.03.2013 și Decizia de impunere nr. x/13.03.2013, respectiv sumei totale de plată 1.198.132 RON compusă din 654.894 RON contribuție la fondul pentru mediu și 445.004 RON majorării de întârziere și 98.234 RON penalități de întârziere.

A menținut în rest Raportul de inspecție fiscală nr. x/13.03.2013 emis de pârâtă, privind constatările referitoare la îndeplinirea obligațiilor privind plata taxei pentru emisiile de poluanți în atmosferă.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 99.830,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 561 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

În drept, recurenta-pârâtă nu a indicat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Totodată în ceea ce privește motivarea în fapt, în cuprinsul cererii de recurs aceasta a reiterat apărările propuse prin întâmpinare instanței de fond, subliniind aspectele procedurale pe care aceasta le-a respectat în legătură cu procedura de finanțare.

Aceasta a prezentat succint că instanța de fond nu a interpretat corect Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu fără a indica în ce mod instanța de fond a interpretat eronat prevederile acestui act.

Intimata-reclamantă B. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă B. S.R.L., urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinței recurate, recurenta-pârâtă se limitează în a afirma că instanța de fond a interpretat greșit Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu fără a face referiri și în ce anume constă interpretarea eronată, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și la o serie de aspecte procedurale care a condus la litigiul dintre părți.

Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 561 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.