ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5375/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF la data de 02.12.2019 cu numărul x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, a solicitat următoarele:

- Admiterea cererii astfel cum a fost formulată;

- Cenzurarea și completarea Deciziei nr. 1278 din 28 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2013 respectiv președintele de complet de judecată B. care nu au respectat imparțialitatea judecătorilor și soluționarea cu celeritate a cauzei în mod abuziv s-a bazat pe minciună și favorizare care este greu de crezut că nu s-au primit foloase necuvenite.

- Soluționarea cererii de chemare în judecată care a format dosarul nr. x/2013 exact cum a fost formulată, potrivit instrucțiunilor cerute prin decizia nr. 1609/12.10.205 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2013, având ca obiect fond funciar reținută pentru rejudecare cu expertiză.

- Cheltuieli de judecată și daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1257 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1257 din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Totodată în ceea ce privește motivarea în fapt, în cuprinsul cererii de recurs acesta a reiterat o serie de opinii personale privitoare la situația de fapt prezentată în fața instanței de fond, făra a se putea identifica în cuprinsul acestei cereri critici care s-ar putea circumscrie motivelor de casare.

Ulterior, la data de 14.04.2021 recurentul-reclamant a depus o completare a la cererea de recurs în cuprinsul căreia a precizat că cuantumul daunelor morale pe care le solicită, respectiv suma de 500.000 RON.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant exprimă o serie de opinii care nu au legătură cu critica sentinței recurate, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și la o serie de opinii personale privitoare la starea de fapt care a condus la litigiul dintre părți.

Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1257 din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.