ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5329/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 26.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea atât a deciziei inițiale și a celei dată la soluționarea contestației, ambele emise de Comitetul director, prin care i-a fost respins dosarul de finanțare nr. x/5.09.2019 RO, ca fiind nelegale și netemeinice, și în consecință, admiterea contestației și modificarea deciziilor atacate în sensul admiterii dosarului de finanțare. La data de 11.02.2021, judecarea cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la depunerea dovezii calității de moștenitori ai reclamantului A., decedat. La data de 17.02.2021, s-a depus cerere de redeschidere a procesului de către moștenitorii defunctului A., care au atașat dovada calității de moștenitor, respectiv certificatul de moștenitor nr. x/15.02.2021 emis de BNP B., declarația autentificată nr. x BNP C.. S-a acordat termen la data de 11.03.2021, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății și introducerea în cauză a moștenitorilor D. și E.. La data de 11.03.2021, pârâta Administratia Fondului Pentru Mediu a depus note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii continuate de mostenitorii reclamantului A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 106 din 8 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții moștenitori D. și E. în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 106 din 8 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții E. și D. în calitate de moștenitori ai reclamantului A. au formulat cerere de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte expuneri a situației de fapt, recurenții au susținut că instanta de fond nu a analizat cererea din prisma celor invocate de aceștia, retinand că atâta timp cât nu a fost încheiat un contract de finantare, moștenitorii solicitantului nu pot continua procedura demarată. Astfel, au considerat că nu s-a tinut cont de faptul ca potrivit art. 34 alin. (1) din Ghidul de Finanțare "Obligațiile rezultate din participarea persoanei fizice în program se consideră asumate de succesorii în drepturi ai acesteia și de terții dobânditori ai imobilului pe care se implementează sistemul de panouri fotovoltaice, în sensul preluării acestor obligații conform prevederilor prezentului ghid și contractului de finanțare nerambursabilă." Au susținut că inadmisibilitatea invocata de parata are la baza faptul ca in prezent nu este semnat contractul de finantare. O asemenea interpretare nu poate fi acceptata având în vedere atât prevederile invocate de reclamanți, cât si prevederile C. proc. civ., singurul motiv pentru care nu este semnat contractul de finantare este acela ca in mod neintemeiat a fost respinsa cererea defunctului reclamant. Enunțând dispozițiile art. 13 pct. 7 și art. 31 1 din Ghid, au arătat că ceea ce este important pentru pronuntarea unei solutii este continutul dosarului si nu persoana solicitantului cum eronat a retinut instanta de fond, în speță neregăsindu-se situația unei obligatii intuitu personae. Aceasta cu atat mai mult cu cat reclamanta D. este coproprietar al imobilului alaturi de defunctul A.. Or, prima instantă a retinut ca nu este vorba despre incidența art. 10 alin. (3) din Contractul de finantare nerambursabila invocat de parata, însa cu toate acestea a respins cererea formulata. Prin urmare, deciziile sunt nelegale, netemeinice si de un formalism excesiv. Aceasta deoarece proiectul și cererea de finanțare vizează un imobil aflat în coproprietatea defunctului A. și a soției sale, reclamanta mostenitoare D., iar atașat cererii de finanțare au fost depuse certificatul fiscal emis de autoritatea locală si de ANAF pe numele defunctului iar, din eroare, si un certificat emis de ANAF pe numele D., iar eroarea s-a produs datorită faptului că atat imobilul cat si proiectul sunt comune. În concluzie, recurentii au apreciat că sunt întrunite condițiile de eligibilitate potrivit Ghidului de Finanțare anexă la Ordinul 1287/2018, respectiv criteriile prevăzute de art. 19.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute. Astfel, cererea de finanțare depusă de solicitant nu a fost admisă, așa încât nu s-a semnat un contract de finanțare asumat prin semnătură de către solicitant, care să creeze cadrul unui raport juridic, prin care acesta să aibă drepturi și obligații care să fie transmise către succesori. În speță, recurenții nu pot continua participarea la program și nu pot semna contractul de finanțare, iar art. 10 alin. (3) din Contractul de finanțare nerambursabilă nu se aplică în cauză, întrucât contractul nu a fost semnat, neexistând un beneficiar final.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Cererea de finanțare nerambursabilă, înregistrată cu numărul unic x, depusă de către petentul A., a fost respinsă de Administratia Fondului Pentru Mediu, pe considerentul neîndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor de eligibilitate. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea deciziei inițiale și a celei date la soluționarea contestației, ambele emise de Comitetul director, prin care i-a fost respins dosarul de finanțare nr. x/5.09.2019 RO, și în consecință, admiterea contestației și modificarea deciziilor atacate în sensul admiterii dosarului de finanțare. Pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul A. a decedat, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia, E. și D., care au arătat că înțeleg să continue demersul judiciar inițiat de autorul acestora. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, recurenții, moștenitori ai reclamantului, înțelegând să o critice din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de recurenți. Prin aceste prevederi legale sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii, în cauză neregăsindu-se o astfel de situație. Înalta Curte reține că potrivit art. 7 lit. g) din Ghidul de finanțare, anexă la Ordinul nr. 1287/2018, cererea de finanțare nerambursabilă este un "formular completat și depus în cadrul sesiunii de depunere de către solicitant, la instalatorul validat, în vederea transmiterii acestuia la Autoritate și obținerii finanțării". Conform prevederilor art. 19 și art. 20 din Ghid, solicitantul trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de criterii de eligibilitate și să depună documentele necesare în vederea înscrierii în Program, la instalatorul cu care autoritatea a încheiat contractul de finanțare, art. 22 alin. (1) din Ghid prevăzând că, în vederea aprobării solicitanților înscriși, autoritatea efectuează analiza documentelor depuse de către aceștia și introduse în aplicația informatică de către instalator. Potrivit alin. (3), comisia de analiza verifică îndeplinirea criteriilor de eligibilitate și înaintează Comitetului Director al Autorității centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre acceptare și centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere, cu indicarea în cazul celor din urmă a motivelor care stau la baza propunerii de respingere. Așa fiind, Autoritatea analizează dosarul de finanțare depus de solicitant din punct de vedere al conformității și eligibilității, asupra documentelor și informațiilor conținute, la momentul înscrierii persoanei fizice. Astfel cum s-a menționat, autoritatea va analiza situația unui anumit solicitant-persoană fizică, acesta trebuind să îndeplinească cumulativ o serie de criterii de eligibilitate. Beneficiarul final este "solicitantul eligibil care a incheiat contract de finanțare nerambursabilă cu Autoritatea", conform art. 7 lit. e) din Ghidul de finanțare. Așadar, condițiile acordării finanțării nerambursabile sunt interdependente și succesive cronologic: eligibilitatea solicitantului, înscrierea în program a solicitantului, dobândirea de către solicitantul înscris a calității de beneficiar final prin semnarea contractului de finanțării. Înalta Curte constată că, în speță, cererea de finanțare a fost formulată de A., iar la momentul decesului reclamantului - unicul solicitant din cererea de finanțare - nu fusese încheiat un contract de finanțare, aspecte necontestate de recurenți. Or, contractul de finanțare valabil încheiat este actul juridic care creează cadrul unui raport juridic, prin care solicitantul din cererea de finanțare să fie titularul unor drepturi și obligații ce ar putea fi transmise către succesori. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și susținerile recurentilor privind incidența în cauză a dispozițiilor articolului 31 1 din Ghid invocat de aceștia, întrucât acest articol vizează situația în care autoritatea "anulează dreptul solicitantului aprobat", ipoteză în care nu se regăsesc reclamanții, întrucât dreptul autorului acestora nu fusese validat, tocmai acesta fiind obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant. Pe de altă parte, în mod corect a reținut prima instanță că nu poate fi reținută nici incidenta prevederilor art. 10 alin. (3) din Contractul de finanțare, care prevăd că "În caz de imposibilitate, neimputabilă beneficiarului final de a executa prevederile contractuale, activitatea poare fi preluată de succesorii săi în drepturi, dar numai cu aprobarea prealabilă a AFM", pentru că nu a fost semnat de către părți contractul de finanțare. Potrivit art. 1179 din C. civ.: "(1) Condițiile esențiale pentru valabilitatea unui contract sunt: I. Capacitatea de a contracta: 2. Consimțământul părților: 3. Un obiect determinat și licit: 4. O cauză licită și morală (2) În măsura in care legea prevede o anumită formă a contractului, acesta trebuie respectată sub sanctiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile." Prin urmare, drepturile și obligațiile contractuale prevăzute de Programul privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrarea surplusului în rețeaua națională iau naștere la semnarea contractului de finanțare. Decesul solicitantului, intervenit după înscrierea în program, însă anterior semnării unui contract de finanțare asumat de solicitant, care să creeze cadrul unui raport juridic, prin care acesta să aibă o serie de drepturi și obligații ce ar putea fi transmise către succesori, conduce la imposibilitatea acestora din urmă de a continua participarea la program, motiv pentru care nu pot fi primite nici celelalte susțineri ale recurenților, cu privire la coproprietatea celor doi soți asupra imobilului în discuție, ori depunerea certificatului fiscal emis de ANAF pe numele D., din eroare. În concluzie, deși s-a dispus introducerea în cauza dedusă judecății a moștenitorilor reclamantului pentru a întregi cadrul procesul necesar soluționării acțiunii, în mod corect a reținut judecătorul fondului că succesorii reclamantului nu se pot substitui și în calitatea autorului lor de solicitant al cererii de finanțare, neputând continua participarea la programul de finanțare, cu consecința semnării contractului de finanțare. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute, argumentele invocate prin memoriul de recus nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PETNRU ACESTE MOTIVE,