ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5314/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 09 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel București, sub numărul x/2020, reclamantul A., în calitate de părinte, tutore legal al copilului B. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Educației Naționale, prin Corpul de Control al Primului Ministru, Inspectoratul Județean Bihor și Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea la elaborarea și implementarea unui Plan de intervenție personalizat pentru anul 2020-2021, pentru activități adresate unui copil care suferă de autism și ADHD, cu programe specifice, precum și obligarea pârâților de rang I-III la achitarea de daune-morale în valoare de 1.000 RON, cu întârziere de la data de 15.09.2018 (data începerii anului școlar, clasa a IX-a), până la data implementării Planului de intervenție special, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului A. invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bihor.

A constatat că reclamantul nu are calitatea de reprezentant a numitului B..

A anulat cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean Bihor și Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Reclamantul B. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal civile, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, constatarea calității de reprezentant pentru fiul său cu handicap și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că s-a admis greșit excepția lipsei calității sale de reprezentant, hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 38 alin. (1)din C. civ.

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant, arată că potrivit art. 43 alin. (2) C. civ., în calitate de părinte al B., cu handicap grav și asistent personal, înscris la Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, a depus nenumărate sesizări la instituțiile abilitate prin care a arătat că acest copil nu are o dezvoltare psihosomatică pentru un copil de liceu, este un copil care suferă de autism și care nu știe să citească și să scrie, că are nevoie de o pregătire specială.

Astfel, critică sentința sub aspectul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant, întrucât fiul său, chiar major, nu are capacitate de exercițiu, făcând trimitere la prevederile art. 43 alin. (2) C. civ., la cele ale Decretului nr. 31/1954 și la dispozițiile Legii nr. 272/2004.

În opinia recurentului-reclamant, instanța de fond, în virtutea rolului activ, putea să numească un curator special, conform dispozițiilor art. 58 C. proc. civ.

Arată recurentul că a făcut dovada bunei credințe, prin faptul că a încercat sa obțină punerea sub interdicție judecătorească a numitului B. n.12.09.2001, dar acțiunea a fost respinsă întrucât dispozițiile 164 alin. (1) C. civ. au fost declarate neconstituționale.

În fine, arată că a depus delegație avocațială în numele lui B., întrucât nefiind pus sub interdicție, se prezumă că are discernământ, dar instanța de fond nu a luat in considerare delegația avocațiala.

4.1. Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Bihor a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului ținând seama că nu poate fi încadrat în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de acesta ca fiind nul și menținerea sentinței civile recurate.

În opinia intimatului, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, fără invocarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamantul A., în calitate de părinte al lui B., prin care a solicitat obligarea pârâților Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Județean Bihor și Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea la elaborarea și implementarea unui Plan de intervenție personalizat pentru anul 2020-2021, pentru activități adresate unui copil care suferă de autism și ADHD, cu programe specifice, precum și obligarea pârâților de rang I-III la achitarea de daune-morale în valoare de 1.000 RON, cu întârziere de la data de 15.09.2018 (data începerii anului școlar, clasa a IX-a), până la data implementării Planului de intervenție special, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința recurată, cererea formulată de reclamantul A. a fost anulată, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond, susținând că este greșită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant pentru fiul său B., întrucât acesta nu are capacitate de exercițiu.

Înalta Curte reține că lipsa calității de reprezentant este excepție de fond și absolută, ce presupune situația în care cererea nu este introdusă de reprezentantul legal al titularului cererii și vizează chiar puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții, constând în aptitudinea celui ce reprezintă partea, de a exercita drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia, iar sancțiunea aplicabilă este anularea cererii de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din C. civ., "Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră.", iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani."

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de A. în calitate de reprezentant al fiului său B., deși acesta avea 18 ani împliniți la data sesizării instanței.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului referitoare la lipsa capacității de exercițiu a fiului său B., întrucât acesta, adult fiind, are capacitate de exercițiu deplină de la împlinirea vârstei de 18 ani, iar din actele aflate la dosar nu rezultă că a pierdut această capacitate de exercițiu.

Prin urmare, câtă vreme, B. are capacitate de exercițiu, recurentul A. nu poate avea calitatea de reprezentant legal al acestuia.

Potrivit art. 34 din C. civ. "Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.", iar potrivit art. 43 din C. civ. "În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și b) interzisul judecătoresc."

Din interpretarea acestei norme rezultă fără echivoc că legiuitorul prezumă dobândirea capacității de exercițiu odată cu împlinirea vârstei de 18 ani și, implicit discernământ, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să permită suplinirea consimțământului persoanei, aceasta din urmă nu poate fi îngrădită în exercitarea capacității sale de exercițiu. În acest sens sunt dispozițiile art. 29 din C. civ. potrivit cărora "Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege."

Pentru a se face dovada absenței discernământului și, implicit, a capacității de exercițiu a persoanei în numele căruia s-a formulat acțiunea, sunt necesare probe care depășesc cadrul prezentei cereri.

Nu sunt fondate nici susținerile recurentului referitoare la posibilitatea instanței de a numi un curator special, întrucât această măsură privește tot persoanele lipsite de capacitate de exercițiu.

În concluzie, reținând că B. este prezumat că are discernământ și, implicit capacitate de exercițiu și, întrucât, nu există o dispoziție legală care să permită suplinirea consimțământului său, Înalta Curte constată că este corectă soluția de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind pronunțată ca urmare a unei corecte aplicări și interpretări a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Bihor și Ministerul Educației.

Respinge recursul formulat de reclamantul B. prin reprezentant legal A. împotriva sentinței civile nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.