ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5311/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă nr. 395 din 17 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat apel.

În motivarea cererii de apel, după prezentarea situației de fapt, reclamanta solicită efectuarea unui test ADN copilului despre care susține că i-a fost furat în anul 1992, fiind transferat de la Maternitatea Pantelimon la Maternitatea Bucur, precum și audierea martorilor propuși. În esență, susține că dorește să afle adevărul despre copilul născut în anul 1992, aparent perfect sănătos, despre care i s-a spus că este la incubator unde nu a avut acces să îl vadă și nu i s-au dat informații despre starea lui. Ulterior a fost anunțată că a murit, dar fără a-i fi prezentate dovezi concrete, motiv pentru care de 30 de ani se află într-o stare de nesiguranță.

Concluzionând, apelanta consideră că prin respingerea probei cu martori i-a fost încălcat dreptul la un proces corect în justiție.

Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității căii de atac formulate, în subsidiar solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

II. Soluția instanței

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii instanței cu calea de atac de față, Înalta Curte reține următoarele.

Prezenta cale de atac este formulată împotriva sentinței nr. 395 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care această instanță a soluționat contestația formulată de reclamanta A. împotriva rezoluției de clasare emise de Inspecția Judiciară.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte amintește că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilește, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță, calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, reclamanta a înțeles să declare "apel" împotriva sentinței nr. 395 din 17 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, instanța de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

Prin dispozitivul deciziei menționate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis următoarele:"Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.."

Raportat la considerentele și la dispozitivul deciziei menționate, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că recalificarea s-ar impune numai în măsura în care s-ar fi menționat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în condițiile în care în hotărârea Curții de apel, prin care s-a respins acțiunea reclamantei, s-a menționat în mod legal că hotărârea se atacă cu recurs în 15 zile de la comunicare.

De asemenea, în măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, urmează a de da eficiență dispozițiilor legale relevante în rezolvarea excepției inadmisibilității căii de atac intitulată "apel" și a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speță.

Astfel, examinând conținutul cererii intitulate "apel", se constată că reclamanta-apelantă a reiterat aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la audierea martorilor propuși în fața procurorului desemnat cu soluționarea cauzei sale și la efectuarea unui test ADN de paternitate a domnului B..

Înalta Curte observă că, deși apelanta și-a exprimat generic nemulțumirea față de respingerea cererii de administrare a probei cu martori, susținând că a fost formulată în fața instanței de fond, în realitatea, în fața instanței de fond, reclamanta a formulat doar cerere de administrare a probei cu înscrisuri, cerere care, de altfel, a fost admisă.

Prin urmare, având în vedere că cererea părții trebuie să cuprindă suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză, în circumstanțele reținute, Înalta Curte constată că demersul ce formează obiectul dosarului de față este inadmisibil.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.