ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta, Inspecția Judiciară, a contestat rezoluția de casare C20-838, 22.07.2020 - a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii p. 82-90.

Prin sentința civilă nr. 1372 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, Inspecția Judiciară, cu sediul ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1372 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a precizat că contestă sentința recurată pentru distorsionarea adevărului și copierea în totalitate a motivării inspecție judiciare.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a apreciat că instanța de fond a copiat în cuprinsul hotărârii recurate motivarea expusă de pârâta Inspecția Judiciară, și a prezentat pe larg situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți și a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale, deși acesta a fost citat cu această mențiune în urma rezoluției din 12.03.2021, comunicată acestuia la 18.03.2021 .

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care pe cale de excepție a solicitat anularea recursului deoarece reclamantul nu a emis critici de nelegalitate la adresa sentinței recurate și implicit se impune anularea recursului, iar pe fond a apreciat că recursul este nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în susținerea cererii de recurs să afirme fără un suport concret că instanța de fond a copiat argumentele prezentate de pârâtă în apărare, precum și la prezentarea situației de fapt și la reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond. Afirmațiile referitoare la preluarea în totalitate a argumentelor prezentate în apărare de pârâtă în cuprinsul motivării sentinței recurate de către instanța de fond, ar fi putut reprezenta un motiv de casare, în măsura în care recurentul ar fi susținut cu argumente concrete această critică. În schimb criticile sale în acest sens au fost prezentate fără o argumentație solidă, lăsând să se înțeleagă de fapt că prin invocarea acestor critici, recurentul-reclamant nu înțelege modul în care o sentință pronunțată de către o instanță de judecată este structurată, considerentele sentinței reprezentând partea din forma unei hotărâri care prezintă argumentele ce au format raționamentul-juridic al instsanței.

Or, conduită procesuală manifestată de recurent prin reiterarea situației de fapt și a argumentelro deja expuse în fața instanței de fond, urmărește practic o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de lege pentru investirea instanței cu o asemenea cerere.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1372 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.