ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5300/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26.03.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a - contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, anularea Deciziilor nr. 19321/04.03.2019 și nr. 19322/04.03.2019 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, admiterea cererilor de despăgubire astfel cum au fost formulate de reclamanți, respectiv de către B., în calitate de nepot al defunctului și de către A. - în calitate de fiica a defunctului, suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 16 din 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile au formulat recurs reclamanții A. și B., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În contextul expunerii detaliate a situației de fapt, a reiterării motivelor de nelegalitate aduse deciziei emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și a apărărilor formulate în fața instanței de fond, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, au arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, motivele fiind străine de natura cauzei, întrucât s-a invocat efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Referitor la prezenta cauză, recurenții arată că nu este îndeplinită condiția privind identitatea de persoane, întrucât calitatea de pârât este preluată de Fondul ce Garantare a Asiguraților.

În opinia recurenților, în mod greșit instanța a constatat că reclamanții nu au dovedit nici relația de rudenie și nici legătura afectivă strânsă între aceștia și defunct, întrucât legătura de rudenie și relația dintre aceștia a fost demonstrată din interogatoriile luate reclamanților A., C. și B. în dosarul civil nr. x/2016, reieșind clar că A. este fiica defunctului D. și implicit B. este nepotul acestuia.

La fel, aceste aspecte sunt confirmate și întărite de declarația martorului E., audiat în cadrul dosarului menționat.

Tot din interogatoriile luate celor trei reclamanți și din depoziția martorului reiese că nepotul defunctului, numitul B. a locuit cu defunctul D. și a fost crescut de acesta de la vârsta de 3 ani.

Conform sentinței civile nr. 1134 din 02.11.2016 pronunțată în dosarul x/2016 de Tribunalul Maramureș, toți reclamanți au locuit împreună cu decedatul o lunga perioada de timp.

In sentința civila nr. 1134 pronunțată în dosarul civil nr. x/2016 de către Tribunalul Maramureș se retine clar că A. a locuit cu decedatul timp de 25 de ani, timp în care s-a creat o legătură de afectivitate profunda.

In atare situație, recurenții-reclamanți consideră că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de drept material, respectiv cele prevăzute de art. 49 pct. 2 lit. d) din Anexa la Ordinul CSA 14/2011, care statuează asupra obligativității acordării daunelor morale, în caz de deces, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În opinia recurenților-reclamanți, despăgubirile ar fi trebuit să fie stabilite într-un cuantum raportat la împrejurările concrete ale cauzei, în funcție de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate.

Or, sub aspectul cuantumului daunelor morale, trebuie să se urmărească ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condițiile de viață ale reclamanților prin procurarea unor satisfacții morale, urmând a se avea în vedere și gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii și valoarea protejată, respectiv dreptul la viață al persoanei.

In acest sens, arată că este fără putință de tăgadă că traumele psihice suferite sunt accentuate, ca urmare a accidentului rutier în care a decedat tatăl, respectiv bunicul acestora.

În fine, recurenții susțin că această suferință a determinat și o veritabilă modificare a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să ofere satisfacții compensatorii în măsură de a ușura reala condiție morală, mai ales că situația anterioară este imposibil de restabilit.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, constatând că recurenții au formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și au dezvoltat argumentele pentru care au apreciat că hotărârea recurată cuprinde elemente străine de natura pricinii. De asemenea, recurenții-reclamanți au arătat motivat, argumentele pentru care apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente speței.

Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate precum și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin deciziile nr. 19321/4.03.2019 și nr. 19322/4.03.2019, pârâtul Fondul de Garantare a respins cererile prin care reclamanții au solicitat plata daunelor materiale și morale ca urmare a producerii riscului asigurat, prin decesul victimei D.. În motivarea deciziilor menționate, pârâtul a reținut în principal, că reclamanții nu au probat relația de rudenie cu victima accidentului și, în subsidiar, că nu au făcut dovada unui prejudiciu moral, nefiind dovedită legătura de afecțiune și intensitatea acesteia.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziile nr. 19321/4.03.2019 și nr. 19322/4.03.2019.

Prin sentința recurată, s-a respins acțiunea, reclamanții declarând recurs, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurenții-reclamanți afirmă că prin sentința atacată a fost reținută, în mod greșit, autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 220/A/5.04.2017 a Curții de Apel Cluj, secția a I civilă în dosarul nr. x/2016 în condițiile în care nu există identitate de părți.

Motivul invocat a fost încadrat de recurenți la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă, în realitate, se critică modalitatea de interpretare și aplicare, de către instanța de fond, a unor norme de drept material, fiind incident pct. 8 din același articol.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Instanța de fond a procedat în mod corect atunci când s-a raportat la cele reținute, în mod definitiv, în litigiul dintre recurenții din prezentul dosar și asigurătorul S.C. F. S.A., prin decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 a Curții de Apel Cluj, secția a I civilă, în dosarul nr. x/2016. În condițiile în care obligațiile FGA depindeau de existența unor obligații de asigurare ale unui asigurător aflat în insolvență, așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 213/2015, decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a I civilă în dosarul nr. x/2016 era esențială pentru prezentul litigiu, prin această hotărâre statuându-se, în mod definitiv, faptul că reclamanții (recurenți în prezentul litigiu) nu au dovedit nici relația de rudenie, dar nici că ar fi existat o legătură afectivă strânsă între aceștia și defunct, fiind respinsă acțiunea acestora împotriva asigurătorului pentru lipsa calității procesuale active și înlăturată obligația pârâtului S.C. F. S.A. de plată a sumelor de 425 RON cu titlu de daune materiale și 20.000 RON cu titlu de daune morale. Având în vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din legea nr. 213/2015 "Fondul protejează creditorii de asigurări prin plata de creanțe de asigurări, rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate, în cazul constatării de către ASF a insolvenței unui asigurător", pârâtul nu putea fi obligat să plătească despăgubiri cu privire la care s-a statuat, în mod definitiv, că nu erau datorate de asigurătorul aflat în faliment.

Este adevărat că instanța de fond a făcut trimitere, în mod impropriu, la instituția puterii de lucru judecat când, în realitate, este vorba de opozabilitatea hotărârilor judecătorești reglementată de art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 a Curții de Apel Cluj, secția a I civilă consfințind o realitate juridică opozabilă inclusiv terților.

Această inadvertență nu poate conduce, însă, la reformarea sentinței întrucât rămâne valabilă constatarea instanței de fond potrivit căreia "pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale FGA, obligația fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul si, de aceea, plățile făcute de către Fond reprezentând obligații ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele si pe seama acestuia, chestiunea dreptului reclamanților la despăgubire în temeiul prevederilor art. 1390, 1391 C. civ. nu mai poate forma obiect al reevaluării judiciare".

În ceea ce privește critica recurenților referitoare la ordinul aplicabil pentru despăgubirile solicitate, se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile acestui ordin, având în vedere că reclamanții nu au dovedit că au vreo legătură de rudenie sau afectivă cu defunctul, în baza căreia să fie îndreptățiți la despăgubiri, pentru a se putea lua în discuție eventualul cuantum al acestor despăgubiri.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 16 din 15 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.