ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4939/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea Deciziei nr. 24049/02.09.2020 emise de pârât și admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată de către reclamanți în data de 23.05.2017, și obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

- A., soțul victimei decedate, suma de 7.330,19 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 450.000 RON, daune morale

- B., fiica victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- C., fiica victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- D., tatăl victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- E., mama victimei decedate, suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale

- F., sora victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale

- G., sora victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale

- H., fratele victimei decedate, suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea de ședință din 16 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a admis excepția litispendenței raportat la dosarul nr. x/2020 al secției a IX-a a aceleiași instanțe, și a trimis cauza pentru atașare la acest dosar.

La data de 04.02.2021, reclamanții au depus precizări cu privire la cadrul procesual activ, ca urmare a decesului reclamantei E..

1.2. Prin sentința civilă nr. 450 din 1 aprilie 2021, Curtea a respins acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A., B., C.-prin reprezentant legal A., D., F., G. și H., toți în nume propriu și în calitate de continuatori ai acțiunii numitei E. (având vocație succesorală la moștenirea acesteia) au formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 24049/02.09.2020 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată.

Au arătat recurenții că instanța a respins acțiunea, motivându-și soluția pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, întrucât nu ar fi depus actele solicitate prin intermediul notificării nr. x/20.05.2020 a cărei primire a fost confirmată la data de 22.05.2020.

Însă, la cererea de despăgubire, înregistrată sub nr. x/23.05.2017 au atașat actele de stare civilă ale lor, care fac dovada legăturii de rudenie cu defuncta I., actele de urmărire penală, polița RCA și cartea de identitate a vehiculului care a provocat evenimentul rutier, înscrisuri în susținerea daunelor materiale și împuternicirea avocațială.

Obiectul cererii de despăgubire ce a fost înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților îl constituie solicitarea ascendenților și descendenților defunctei I. de acordare a daunelor materiale și morale ce au fost cauzate ca urmare a decesului acesteia.

Elementele definitorii în soluționarea cererii de despăgubire sunt actele de stare civilă care fac dovada legăturii lor de rudenie cu defuncta I., acte de stare civilă care au fost atașate în integralitate cererii de despăgubire formualte.

Astfel, solicitarea Fondului de Garantare a Asiguraților de a depune cărțile de identitate pentru A., D., E. și F., acte care, la momentul depunerii din data de 23.05.2017, erau valabile, nu este una definitorie care să conducă la emiterea unei decizii de respingere a cererii de despăgubire. Ei trebuiau să demonstreze existența legăturii de rudenie cu defuncta I. și a faptului că, în urma decesului acesteia, au suferit un prejudiciu material și/sau moral, și, în al doilea rând, a faptului că evenimentul rutier a fost produs din culpa asiguratului J. și că autovehiculul condus de acesta deținea la data producerii riscului asigurat o poliță de asigurare valabilă.

Invocarea de către FGA a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, conform cărora "Codul numeric personal reprezină un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date cu caracter persoanl privind persoana fizică", nu este relevanță, având în vedere că pentru fiecare dintre recurenți codul numeric personal rezultă, în mod evident, din actele de stare civilă atașate cererii de despăgubire.

În ceea ce privește celelalte înscrisuri care au fost solicitate prin intermediul notificării nr. x/20.05.2020, acestea au fost atașate în integralitate cererii de despăgubire, respectiv acte de urmărire penală, polița de asigurare și cartea de identitate a autoturismului care a produs evenimentului rutier, înscrisuri în dovedirea daunelor materiale, precum și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cadrul Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Referitor la solicitare de a se preciza dacă se solicită despăgubiri și de către F., sora defunctei I., acest aspect rezultă cu evidență din cererea de despăgubire, prin care aceasta a solicitat cu titlu de daune morale suma de 250.000 RON.

Au apreciat recurenții că decizia de respingere a cererii de plată este una abuzivă, în condițiile în care netransmiterea documentelor nu țin de soluționarea efectivă a cererii, acestea putând fi transmise și după emiterea deciziei de plată, fiind chestiuni administrative care nu schimbă situația de fapt.

Au mai precizat recurenții-reclamanți că decizia de respingere a cererii de plată a fost emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 02.09.2020, în condițiile în care cererea de despăgubire a fost depusă pe data de 23.05.2017, după aproximativ 3 ani și 4 luni. De asemenea, decizia contestată a fost emisă în cursul soluționării Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, mai înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să pronunțe decizia definitivă de obligare a FGA la soluționarea cererii de despăgubire, în condițiile în care Curtea de Apel București a admis solicitarea lor prin sentința civilă nr. 1553 din 30 martie 2018.

În continuarea recursului, recurenții-reclamanți au prezentat motivele pentru care apreciază că este întemeiată cererea lor de acordare a sumelor solicitate prin cererea de despăgubire din data de 23.05.2017, prezentând motivele pentru care apreciază că sunt îndreptățiți la plata sumelor solicitate cu titlu de daune materiale și de daune morale.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că acesta nu este motivat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârât, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciară constată că recursul este fondat.

4.1. Prin Decizia nr. 24049/02.09.2020, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier petrecut la data de 21.10.2016, pe motiv că petenții nu ar fi depus documentele solicitate, în temeiul art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților.

În decizia contestată, autoritatea emitentă a subliniat faptul că nu s-ar fi depus copii ale cărților de identitate valabile pentru petenții A., D., E., F., pentru a face dovada existenței calității de creditori, în sensul dispozițiilor legale incidente și pentru a putea analiza dosarul de daună.

Această decizie a fost atacată de reclamanți, prima instanță respingând acțiunea. În esență, instanța a validat argumentele pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, apreciind că pârâtul ar fi formulate solicitat copiile cărților de identitate pentru că ar fi fost ilizibile copiile transmise de reclamanți.

În raport cu circumstanțele speței, Înalta Curte apreciază, în dezacord cu instanța de fond, că nu s-a făcut dovada faptului că intimații-reclamanți nu și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, în sensul de a depune documentele necesare întocmirii dosarului de daună și soluționării cererii de plată.

Din actele depuse de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în fața instanței de fond, reiese că la dosarul de daună au fost depuse copii ale actelor de stare civilă, extras de pe site-ul Curții de Apel Suceava și al Judecătoriei Câmpulung Molodovenesc din care reiese soluția pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018, precum și înscrisuri cu privire la circumstanțele producerii evenimentului rutier și la daunele solicitate.

Deși instanța de fond a apreciat că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ar fi solicitat copii ale cărților de identitate pentru că acestea nu ar fi fost depuse în formă lizibilă, Înalta Curte reține că, nici în decizia contestată și nici în cursul soluționării cererii de despăgubire, pârâtul nu a invocat acest aspect, al depunerii fotocopiilor actelor de stare civilă în formă ilizibilă.

De altfel, se constată că aceleași fotocopii ale acelorași acte ce au fost depuse la dosarul de daună au fost anexate cererii de chemare în judecată, fotocopii care sunt lizibile.

Conform art. 16 din Legea nr. 213/2015, "În toate cazurile în care se consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".

Aplicarea sancțiunii respingerii cererii de plată în temeiul acestui articol de lege avut în vedere de intimatul-pârât presupune o desistare a petentului, o neîndeplinire a unei obligații care conduce la imposibilitatea autorității de a-i analiza și de a-i soluționa cererea formulată.

Or, în cauză, nu se poate reține, fără a denatura scopul legii, că recurenții ar fi omis a se conforma dispozițiilor legale și solicitărilor pârâtului, că nu au urmărit soluționarea cererii lor de plată și că nu ar fi efectuat demersuri în acest scop.

Astfel, recurenții-reclamanți au formulat acțiune în instanță prin care au solicitat obligarea pârâtului soluționarea cererii de plată, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind admisă prin sentința civilă nr. 1553 din 30 martie 2018.

De asemenea, în dosarul de daună au depus actele pe care le-au avut la dispoziție și au furnizat autorității intimate informațiile pe care le dețineau cu privire la cererea de plată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a respins cererea de plată pe motiv că petenții-reclamanți nu ar fi depus acte în dovedirea calității lor de creditori de asigurare, este nelegală, impunându-se a fi anulată, cu consecința obligării intimatului-pârât la analizarea pe fond a acesteia.

Referitor la alegațiile recurenților-reclamanți privind fondul cererii și temeinicia sumelor solicitate prin cerere de plată, Înalta Curte apreciază că nu se impune analiza acestora, de vreme ce autoritatea intimată nu a soluționat pe fond cererea.

4.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamanților, va anula decizia atacată și va obliga pârâtul la analizarea pe fond a cererii de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., F., G., H., toți în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantei E., împotriva sentinței nr. 450 din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează Decizia nr. 24049/02.09.2020 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul la analizarea pe fond a cererii de plată nr. x/23.05.2017 formulate de reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.