ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5268/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea deciziei nr. 228813/05.07.2019 de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget emisă în dosarul fiscal nr. x, comunicată la data de 6.09.2019.

Prin sentința civilă nr. 175 din 24.02.2020, Tribunalul Constanța a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâte prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Evidență Plătitori Persoane Fizice.

Prin Decizia nr. 795/CA din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 175 din 24.02.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii recurenta reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a susținut, în esență, că există contrarietate de hotărâri prin raportare la sentința nr. 64/14.12.2014 a Curții de Apel Cluj și Decizia nr. 6192/17.09.2013 a Curții de Apel București, având în vedere că Decizia de impunere nr. x a CJAS Constanța a fost emisă în temeiul Protocolului din 2007 anulat prin hotărârile anterior precizate, rămase definitive. Astfel, orice efect ulterior regăsit în acte fiscale sunt sancționate cu nulitatea absolută și naște dreptul de despăgubiri a revizuentei împotriva intimatei.

Revizuenta a considerat că soluția instanței de recurs prin care, deși s-a respins recursul ca nefondat, nu s-a analizat fondul cauzei cu privire la nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de compensare nr. 228813/2019, este potrivnică soluțiilor date deja de instanțele de apel/recurs și intrate sub autoritatea lucrului judecat.

Prin urmare, recurenta, invocând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, a apreciat că existența în precedent a unor hotărâri definitive nu poate fi înlăturată printr-o hotărâre potrivnică ulterioară și care, în acest caz, urmează să fie anulată de instanța de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 795/CA din 14 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, susținând că este o hotărâre potrivnică sentinței nr. 64/14.12.2014 a Curții de Apel Cluj și Deciziei nr. 6192/17.09.2013 pronunțate de Curtea de Apel București.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.

Înalta Curte reține că prin sentința nr. 64/14.12.2015, rămasă definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 2041/17.05.2018, Curtea de Apel Cluj a dispus anularea Protocolului nr. P5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 încheiat între pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a actului adițional nr. 1(181797/13.04.2009/801320/09.04.2009) la protocolul anterior indicat, iar prin sentința nr. 835 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 6192/17.09.2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

Prin decizia contestată în prezenta cauză s-a menținut sentința Tribunalului Constanța prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, pentru lipsa formulării contestației administrative potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1), art. 273 alin. (1) și art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Astfel, prin decizia civilă nr. 795/CA din 14 iunie 2021 a rămas definitivă o sentință pronunțată într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal și care a fost soluționat prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii. Se constată astfel că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, întrucât relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu, supus judecății a doua oară, purtând între aceleași părți și având aceeași cauză, să primească o altă rezolvare. Or, în speță, nu este întrunit niciun element al triplei indentități, respectiv părți, cauză și obiect.

Nu se poate reține nici efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care, eventual, ar fi putut fi incident în cazul soluționării cererii de anulare pe fond, în condițiile în care instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție. Decizia contestată a validat legalitatea soluției instanței de fond cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, fără a analiza raporturile juridice dintre părțile litigante.

Prin urmare, susținerea revizuentei cu privire la existența autorității de lucru judecat, la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondată.

III. Soluția instanței de revizuire și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 795/CA din 14 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.