ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea ca nelegal și netemeinic a raportului de evaluare nr. x/03.07.2019 întocmit de către intimata Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1519 din 4 decembrie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționaare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la rangul de autoritate publică centrală a pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 20 din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin decizia nr. 1.683 din data de 19.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

La data de 24.08.2020 dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019* pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 32/2021 pronunțată la 10 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 32/10.02.2021, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că dispozițiile legale au fost greșit interpretate și aplicate, de către instanța de fond, situației de fapt deduse judecății în contextul în care norma legală avută în vedere de către Curtea de Apel Cluj face referire la exercițiul concret - în sensul îndeplinirii de către funcționarul public - al anumitor atributii din fișa postului iar nu la simple atribuții, existente în fișa postului însă neexercitate de către funcționarul public respectiv;

Recurenta reclamantă a considerat că este lipsită de temei legal - urmare aplicării greșite a normelor incidente de drept material - concluzia instanței care subliniază în sensul existenței stării de incompatibilitate a recurentei independent de activitatea concretă a acesteia întreprinsă în calitate de titular al Întreprinderii Individuale și atribuțiile exercitate de aceasta în calitate de funcționar public în cadrul A.P.I.A.

A dovedit înaintea primei instanțe cu înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei de către intimata A.N.I., că starea de incompatibilitate este practic una inexistentă din perspectiva normei legale de drept material ce reglementează acest regim.

Mai mult, prin Adresa nr. x/14.06.2018 a APIA CJ Maramureș - omisă de către ANI a fi depusă inițial la dosar - instituția publică în cadrul căreia activează recurenta a precizat că "numita A. nu a intervenit pe dosarele dânsei și nu a participat la luarea deciziilor cu user-ul "x"."

Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a procedat, în concret, la analiza atribuțiilor exercitate de către recurentă, ci numai la analiza atribuțiilor deținute de către recurentă în cadrul APIA, omițând astfel o analiză pe fond a întrunirii acestei condiții, care constituie în opinia recurentei o necercetare a fondului.

Hotărârea este nelegală și din perspectiva omisiunii instanței de a analiza consecințele inexistenței cazului de incompatibilitate derivând din lipsa oricăror avantaje în beneficiul recurentei derivând din deținerea concomitentă a celor două calități necercetare ce constituie, în egală măsură, o omisiune a instanței de a judeca pe fond cererea cu care a fost investită.

În final, recurenta a arătat că raportul nu cuprinde punctul de vedere al persoanei evaluate, ci numai împrejurarea ca acesta există, astfel că instanța de judecată a fost pusă în imposibilitate de a verifica și cenzura raționamentul greșit al inspectorului de integritate față de apărările contestatoarei, fiind astfel nesocotit dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil garantat contestatoarei atât de dispozițiile C. proc. civ., cât și de prevederile Convenției C.E.D.O.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin raportul de evaluare nr. x/03.07.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate s-a reținut că reclamanta A., funcționar public în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean Maramureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese, fiind incidente prevederile 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare și art. 25 din Legea nr. 176/2010, întrucât a obținut în perioada 2012-2017 venituri în valoare totală de 187.486,53 RON în calitate de A. Întreprindere Individuală financiar de la APIA .

Reclamanta a contestat raportul susținând că nu și-a gestionat propriile cereri de plată depuse la APIA Maramureș și nu a încălcat regimul incompatibilităților.

Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că între atribuțiile reclamantei cuprinse în fișele posturilor, acelea de a gestiona cererile pentru acordarea sprijinului/ajutorului solicitat și obținut de către reclamantă, și activitățile desfășurate în sectorul privat există o legătură directă, reclamanta chiar obținând în mod concret, succesiv, sprijin financiar în condițiile în care reclamanta exercită o funcție prin care gestionează astfel de cereri în cadrul A.P.I.A. Centrul Județean Maramureș, fiind lipsit de relevanță potrivit dispoziției art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care a fost persoana care a aprobat în concret cererile reclamantei.

Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile recurentei vizând faptul că nu ar exista nicio legătură între activitatea desfășurată în calitate de funcționar public și activitatea desfășurată în calitate de A. Intreprindere Individuală.

În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare,

"(1) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului".

Prin raportul de evaluare contestat, la pct. III lit. B) - Identificarea elementelor de incompatibilitate, s-a constatat că recurenta-reclamantă a încălcat regimul incompatibilităților, prevăzut la articolul antemenționat, întrucât în perioada deținerii funcției publice de consilier în cadrul APIA - Centrul Județean Maramureș începând cu anul 2009, având la bază noțiunile dobândite a încasat începând cu anul 2012 și sprijin financiar în calitate de titular întreprindere individuală.

Chiar dacă legiuitorul permite funcționarilor publici să desfășoare activități în sectorul privat, impune totuși o condiție pentru a preveni apariția situațiilor de incompatibilitate, aceea ca funcțiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în calitatea sa de funcționar public, confirm fișei postului, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate trebuie să se facă, astfel cum a procedat și judecătorul fondului, pe baza comparării fișei postului funcționarului cu atribuțiile desfășurate în calitate de persoană fizică autorizată, pentru a se stabili dacă între cele două activități desfășurate există sau nu o legătură directă sau indirectă.

Or, contrar criticilor recurentei, legătura dintre activitățile desfășurate în calitate de funcționar public și în calitate de persoană fizică autorizată reiese clar din conținutul fișelor postului acesteia începând cu 01.11.2010, potrivit cărora avea atribuții pentru implementarea, derularea și gestionarea formelor de sprijin acordate producătorilor agricoli din fonduri europene, în legătură directă cu activitățile desfășurate în calitate de persoană fizică autorizată în cultivarea cerealelor și domeniul creșterii ovinelor și caprinelor.

Mai mult, din Adresa nr. x/14.06.2018 a A.P.I.A. C.J. Maramureș - instituția publică în cadrul căreia activează recurenta prin care s-a precizat că "numita A. nu a intervenit pe dosarele dânsei și nu a participat la luarea deciziilor cu user-ul "x"." nu rezultă că nu exercita atribuțiile stabilite prin fișa postului, astfel cum se susține prin cererea de recurs ci, doar că nu și-a aprobat propriile cereri de plată.

Faptul că instituția pârâta a indicat în raport că există un punct de vedere exprimat de reclamantă, fără însă a menționa care este acest punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 176/2010, nu conduce la nulitatea actului contestat, la încălcarea dreptului la apărare și nesocotirea dreptului la un proces echitabil, întrucât inspectorul de integritate a explicat detailat că simpla deținere a funcției publice exercitate concomitent cu activitatea aflată în legătură directă sau indirectă, din sectorul privat, este suficientă, criticile în recurs sub acest aspect fiind nefondate.

În acest context, în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind irelevant faptul că recurenta-reclamantă nu și-a aprobat, în calitate de funcționar public, propriile cereri de finanțare sau că activitatea desfășurată efectiv ca și Întreprindere Individuală nu interfera cu atribuțiile sale de inspector în cadrul APIA Maramureș.

Instanța de recurs precizează că aplicarea normelor incidente nu este condiționată de dovedirea obținerii unui folos material de către persoana respectivă, deținerea de către recurenta-reclamantă A. a unei funcții de funcționar public în cadrul unei instituții care a acordat sprijin financiar Întreprinderii Individuale A. generând încălcarea regimului juridic al incompatibilităților și conflictului de interese.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 32 din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.