ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat instanței de judecată anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019, emis de Agenția Naționala de Integritate (ANI).

Prin sentința civilă nr. 245 din 24 septembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca fiind neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 245 din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. și criticând-o pentru nelegalitate a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, anularea raportului de evaluare.

În motivarea recursului său, recurentul reclamantul solicită să se constate că în mod greșit a apreciat prima instanță că raportul de evaluare a fost întocmit cu aplicare corectă a legii.

Reiterând situația de fapt avută în vedere pentru emiterea raportului de evaluare, recurentul reclamant arată că Hotărârea nr. 29 a Consiliului Local al Comunei Carand a fost adoptată la data de 10.04.2017. Prin aceasta hotărâre nu s-a stabilit căror persoane se vor închiria suprafețe de teren cu pășune, ci doar că se va iniția procedura de închiriere prin licitație publică, că s-au aprobat regulamentul de pășunat, înființarea comisiei de pășunat, caietul de sarcini, contractul de închiriere model-cadru, prețul de pornire la licitație și valoarea pasului de licitație. Hotărârea la care reclamantul a participat la deliberare și adoptare nu a vizat nici o persoană anume, ci doar că se va organiza o licitație și condițiile în care se va organiza licitația. Licitația a fost organizata ulterior, la data de 18.04.2017, iar recurentul reclamant arată că nu a fost implicat în organizarea acestei licitații și nici nu a făcut parte din comisia de licitație. Nu a fost implicat în ceea ce privește încheierea contractului, acesta fiind semnat de Primarul Comunei Carand.

Prin urmare, reclamantul nu a participat la adoptarea unei hotărâri în calitate de consilier, care să privească vreo persoană cu care să se afle în conflict de interese. În cuprinsul hotărârii mai sus arătate, nu se face nici o referire la socrul lui, B., și nici nu a vizat persoana acestuia. După adoptarea hotărârii s-a organizat licitația și la acea licitație a participat și socrul său, adjudecând închirierea unei suprafețe de teren.

Concluzionând, în sensul că nu a prevăzut și nu avea cum să prevadă că o rudă său un afin ar fi putut beneficia de hotărârea la a cărei adoptare a participat, recurentul reclamant solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, anularea raportului de evaluare contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate, rejudecării cauzei și admiterii acțiunii reclamantului, așa cum a fost formulată.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin raportul de evaluare nr. x/26.03.2019, întocmit de Agenția Naționala de Integritate, s-a reținut existența unui conflict de interese în privința reclamantului A., în considerarea împrejurării că acesta în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Carand, județul Arad, a inițiat proiectul de hotărâre privind închirierea pajiștilor comunale în suprafață de 574,44 ha și a votat în mod favorabil pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Carand nr. 29/10.04.2017 privind închirierea prin licitație publică a pajiștilor comunale în suprafață de 574,44 ha aparținând domeniului privat al comunei Carand, deși avea un interes personal în problema supusă dezbaterilor consiliului local. Interesul personal constă, în opinia pârâtei, în preconizarea încheierii contractului de închiriere pășune de către socrul său, B., interes ce s-ar fi materializat întrucât, urmare hotărârii respective, s-au încheiat Contractele nr. x/05.05.2017 și nr. y/11.04.2018 în baza cărora B. a primit în chirie de la Primăria Carand pajiște în suprafață totală de 35,14 ha.

S-a reținut astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și cu dispozițiile art. 75 lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Recurentul reclamant a contestat în fața instanței de contencios administrativ raportul de evaluare anterior menționat, cererea sa fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința civilă ce face obiectul recursului de față.

Instanța fondului reține că, deși este real că reclamantul nu a avut un aport la desfășurarea licitației și la încheierea contractelor de închiriere de către socrul său, B., acesta avea posibilitatea de a preconiza interesul socrului său în inițierea și adoptarea HCL nr. 29/10.04.2017, interes ce este dovedit, în opinia instanței fondului, de împrejurarea că socrul său avea deja, la data inițierii și adoptării HCL nr. 29/10.04.2017, înregistrată cererea de închirierea pășunilor, depusă la autoritatea locală sub nr. x/10.03.2017, așa cum se arată în raportul de evaluare și așa cum rezultă din Tabelul Nominal cu Fermierii Eligibili .

Dat fiind că tabelul cu fermierii eligibili ce aveau vocația de a participa la licitație, ce constituie Anexa nr. 1 la HCL nr. 29/10.04.2017, așa cum rezultă din art. 1 al hotărârii de consiliu local menționată, erau cunoscuți la data adoptării HCL nr. 29/10.04.2017 de către însuși inițiatorul hotărârii de consiliu local, Curtea nu poate reține apărarea reclamantului, conform căreia că nu ar fi prevăzut ori că nu avea cum să prevadă că un afin ar fi putut beneficia de hotărârea la a cărei inițiere și adoptare a participat.

Împrejurarea că reclamantul nu a participat la punerea în executarea a hotărârii adoptate, respectiv la desfășurarea licitației și la atribuirea contractelor, nu dovedește nelegalitatea raportului de evaluare, apreciază instanța fondului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali în conformitate cu care "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu său un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude său afini până la gradul al doilea inclusiv..."

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că raportul de evaluare reflectă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, întrucât pretinsul folos la care s-a raportat intimata pârâtă și instanța de fond, subsecvent, nu este consecința actului la a cărui adoptare a participat recurentul reclamant.

Astfel cum s-a arătat în cuprinsul considerentelor sentinței nr. 245 din 24 septembrie 2019, pentru a se reține existența unui conflict de interese în privința aleșilor locali este necesar să fie demonstrat, chiar și la nivel ipotetic, faptul că alesul local realizează sau are posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu său un dezavantaj pentru sine sau pentru celelalte persoane menționate în cuprinsul art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

Aplicând aceste dispoziții la situația de fapt incidentă în cauză, intimata pârâtă și instanța fondului au apreciat că prin participarea la adoptarea Hotărârii nr. 29/10.04.2017 recurentul reclamant putea anticipa folosul obținut de către socrul acestuia, în preconizarea încheierii contractului de închiriere pășune de către socrul său, domnul B., interes ce s-ar fi materializat întrucât, urmare hotărârii respective, s-au încheiat Contractele nr. x/05.05.2017 și nr. y/11.04.2018, în baza cărora domnul B. a primit în chirie de la Primăria Carand pajiște în suprafață totală de 35,14 ha.

Constată Înalta Curte că încheierea contractelor mai sus menționate nu s-a realizat în consecința adoptării Hotărârii nr. 29/10.04.2017 ci ca urmare a licitației publice la care a participat și domnul domnul B., alături de alți fermieri din comuna Cărand, în condiții de egalitate, neexistând posibilitatea de anticipare a rezultatleor licitației, în condițiile în care aceasta a fost una deschisă, cu strigare.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prin Hotărârea nr. 29/10.04.2017 Consiliul Local al Comunei Cărand a aprobat închirierea pajiștilor permanente proprietate privată a comunei către fermierii eligibili, însă prin procedura licitației deschise cu strigare, criteriul de atribuire fiind prețul cel mai mare oferit, ceea ce exclude temeinicia concluziei potrivit căreia recurentul reclamant trebuia să anticipeze folosul obținut de socrul său în baza Hotărârii nr. 29/10.04.2017, cât timp această hotărâre nu-i putea produce, în concret, niciun avantaj acestuia din urmă.

De aceea, instanța de control judiciar apreciază că nici menționarea socrului recurentului reclamant în Anexa 1 a Hotărârii nr. 29/10.04.2017, în rândul fermierilor eligibili, nu constituie un argument valabil pentru a se concluziona, în sensul existenței interesului personal al recurenteului reclamant la adoptarea hotărârii de consiliu, cât timp, așa cum s-a arătat anterior, nu hotărârea, în sine, a constituit premisa încheierii contractelor nr. x/05.05.2017 și nr. y/11.04.2018 ci câștigarea licitației deschise cu strigare, prin ofertarea celui mai mare preț."

Constatând că recurentul reclamant nu a participat în nicio calitate la procedura de atribuire a contractelor prin licitație, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este demonstrată existența conflictului de interese, în ceea ce-l privește pe recurentul reclamant, astfel că se impune admiterea acțiunii acestuia, cu consecința anulării raportului de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 245 din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A. și dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2019, emis de Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.