ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6086/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 octombrie 2017, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017, întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 24 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 24 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare contestat.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că hotărârile consiliului local, la adoptarea cărora a participat, nu sunt hotărâri individuale, care privesc interesul anumitor persoane, ci hotărâri cu caracter general, adoptate în interesul tuturor cetățenilor crescători de animale. Dacă toți cei 11 consilieri locali, care au calitatea de crescători de animale, s-ar fi abținut de la vot, nu ar fi fost satisfăcut interesul general al cetățenilor care au dreptul la folosința pășunii comunale. Totodată, chiar dacă reclamantul s-ar fi abținut de la vot, conscințele ar fi fost aceleași, în sensul că ar fi beneficiat de prevederile hotărârilor consiliului local, ca orice alt crescător de animale. Astfel, prima instanță a interpretat dispozițiile legale incidente în speță într-o modalitate contrară scopului acestora, respectiv contrar interesului general al comunității.

Solicită recurentul a se avea în vedere dispozițiile ordonanței de clasare emise la data de 13.04.2017, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, referitoare la cercetările derulate cu privire la un alt consilier local, aflat în aceeași situație de conflict de interese și contestă distincția pe care instanța de fond o face între abaterea administrativă și fapta penală prin care se sancționează conflictul de interese, arătând că diferența dintre cele două regimuri se prezintă doar sub aspectul gravității faptei, deși conținutul acesteia este identic în ambele reglementări.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, întrucât, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 23/18.04.2013, prin care s-a aprobat închirierea unor suprafețe din golul alpin al comunei către crescătorii de animale persoane fizice din comună, iar ulterior, persoana evaluată a încheiat Contractul de concesiune pentru terenuri - categoria de folosință pășune nr. 8952/29.05.2013 cu Consiliul Local al comunei Cornereva.

Totodată, s-a reținut că reclamantul A. a participat și la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 37/27.06.2013, privind modificarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 23/18.04.2013, prin care s-a stabilit durata contractelor de închiriere la 5 ani.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar conform art. 77 din același act normativ:

"Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare."

Dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că:

"Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.".

În cauză sunt incidente și prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: ...", precum și dispozițiile art. 77 din aceeași lege, potrivit cărora:

"(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă."

Din cuprinsul acestor dispoziții legale, rezultă că interdicția participării la deliberarea și adoptarea hotărârilor consiliului local este una generală, ce survine ori de câte ori se conturează existența unui posibil interes de natură patrimonială al alesului local, în chestiunile supuse dezbaterii.

Totodată, se observă că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 nu stabilesc, ca și condiție, o influență demonstrată în îndeplinirea atribuțiilor demnitarului/funcționarului public ce are un interes personal de natură patrimonială, ci doar existența posibilității ca interesul personal să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor persoanei în cauză. Această interpretare este în totală concordanță cu scopul Legii nr. 161/2003 și cu principiile enumerate în art. 71 ca stând la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice și anume "imparțialitate, integritate, transparența deciziei și supremația interesului public".

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe reclamantul A., iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

Instanța de fond a analizat în mod corect efectele adoptării celor două hotărâri ale consiliului local, în raport de prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004, fiind întemeiată concluzia că recurentul-reclamant avea un interes patrimonial direct în adoptarea lor, hotărârile consiliului local reprezentând cadrul normativ care i-a permis să închirieze pășunea aparținând unității administrativ-teritoriale, în vederea desfășurării activității de creștere a animalelor.

Astfel, la data adoptării Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 23/18.04.2013, reclamantul A. era crescător de animale, iar obiectul hotărârii adoptate de consiliul local îl reprezintă aprobarea închirierii unor suprafețe din golul alpin al comunei către crescătorii de animale persoane fizice din comună, durata închirierii fiind ulterior stabilită la 5 ani, conform Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 37/27.06.2013. În baza acestor hotărâri, reclamantul a încheiat Contractul de concesiune pentru terenuri - categoria de folosință pășune nr. 8952/29.05.2013, pe o perioadă de 3 ani, majorată la 5 ani prin actul adițional nr. x/01.07.2013, încheiat după adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Cornereva nr. 37/27.06.2013.

Având un interes personal în aprobarea, de către autoritatea publică locală din care făcea parte, a valorificării prin închiriere a pășunilor aparținând unității administrativ-teritoriale, recurentului-reclamant, în calitate de ales local, îi revenea obligația de a se abține de la deliberarea și adoptarea chestiunilor supuse la vot, pentru a preveni influențarea deciziei ce urma a fi adoptată și a fi respectat regimul conflictului de interese.

Este nefondată critica reclamantului din recurs, prin care s-a susținut a nu fi întrunite condițiile unui conflict de interese, întrucât hotărârile consiliului local nu privesc anumite persoane, ci sunt adoptate în interesul tuturor crescătorilor de animale. În stabilirea existenței conflictului de interese, nu este necesar ca actul la deliberarea și adoptarea căruia a participat reclamantul să îi fie adresat individual, respectiv să îl nominalizeze printre beneficiari, ci este suficient ca decizia adoptată să prezinte un beneficiu în patrimoniul acestuia, astfel cum prevede art. 75 din Legea nr. 393/2004. Prin hotărârile consiliului local s-au creat premisele necesare încheierii de recurent a contractului de concesiune, iar împrejurarea că, alături de reclamant, hotărârile consiliului local profită și altor persoane, nu este de natură a înlătura interesul acestuia la adoptarea actului.

În soluționarea cauzei nu este relevant nici argumentul că alți consilieri locali se aflau în aceeași situație cu reclamantul, fiind, la rândul lor, crescători de animale, întrucât evaluarea incidentului de integritate se face doar în raport de interesul persoanei evaluate în adoptarea hotărârilor autorității publice locale, iar împrejurarea că alți membri ai consiliului local au interese personale/patrimoniale similare cu reclamantul nu îl exonerează pe acesta de obligațiile ce-i reveneau de a se abține de la deliberarea și adoptarea hotărârilor consiliului local și de a evita, astfel, ivirea conflictului de interese.

Înalta Curte va respinge și criticile prin care reclamantul a invocat lipsa oricărei deosebiri dintre procedura de natură administrativă și cea de natură penală, în verificarea existenței conflictului de interese. Contrar susținerilor acestuia, diferențele nu se regăsesc doar la nivelul gravității faptei, ci pornesc de la texte de lege cu reglementare distinctă (art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, respectiv art. 301 C. pen.) și sunt cercetate în manieră diferită, de organe statale cu atribuții proprii. Organele de cercetare penală au obligația de a verifica existența faptei din perspectiva condițiilor constitutive ale infracțiunii cercetate, astfel cum este generic definită de art. 15 C. pen. și specific descrisă în norma de reglementare proprie, pe când Agenția Națională de Integritate are obligația verificării conflictului de interese prin prisma cerințelor expuse în legile speciale - Legea nr. 161/2003, Legea nr. 215/2001, etc.

Pe de altă parte, ordonanța de clasare emisă în dosarul penal nr. x/2016, depusă de reclamant în dosarul instanței de fond, privește conflictul de interese reținut în sarcina altui consilier local, iar verificările derulate de organul de cercetare penală se raportează la datele personale specifice acestuia, concluziile ordonanței procurorului neputând fi reținute, aprioric, și în cazul reclamantului.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 24 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.