ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5128/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2017 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești, anularea dispozițiilor din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantei pentru suma de 23 RON și respingerea ca nemotivată a contestației pe care a formulat-o pentru suma de 44 RON și să se dispună ca soluționarea contestației administrative formulată de petentă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluționarea definitivă a contestației promovate asupra deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, ce stă la baza calculului accesoriilor stabilite prin Decizia nr. 6900/02.05.2017.

Prin sentința nr. 106/F-CONT pronunțată la 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte, ca întemeiată, contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești, a anulat dispozițiile din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantei pentru suma de 23 RON și ca nemotivată pentru suma de 44 RON și a respins capătul de cerere privind soluționarea contestației administrative promovate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluționarea definitivă a contestației formulată asupra Deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017 emisă de pârâtă, ca rămas fără obiect.

Împotriva sentinței nr. 106/F-CONT pronunțată la 15 octombrie 2020 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, instituția pârâta a adus următoarele critici sentinței recurate:

- în motivarea soluției instanța de fond preia în mod exclusiv concluziile intimatei reclamante, ignorând apărările DGRFP Ploiești și fără a fi prezentat propriul raționament logico-juridic, soluția pronunțată fiind astfel una formală, fără suport procedural și de drept material.

- instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, întrucât cercetarea fondului presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei, stabilirea situației de fapt și aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, prin prisma cărora să fie examinată temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești.

- instanța de fond a reținut că, "în ceea ce privește accesoriile calculate fată de declarațiile nr. 100/25.04.2017 si nr. 112/24.04.2017, acestea sunt nelegal datorate, deoarece debitul față de care au fost calculate aceste accesorii a fost achitat în termen, așa cum rezultă din coroborarea Ordinelor de plată nr. x, 242, 243 din 25.04.2017".

Accesoriile au fost calculate în temeiul art. 98 lit. c) și ale) art. 173 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioadele 25.04.2017 - 02.05.2017.

Coroborând dispozițiile art. 173 alin. (1), art. 174 alin. (1) și (2), art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, rezultă că pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale principale, se datorează dobânzi și penalități de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, până la data stingerii sumei datorate.

În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent proporțional cu obligațiile fiscale datorate, în ordinea expres prevăzută de lege. instanța de fond înlăturând aceste dispozitii.

În mod eronat instanța de fond a concluzionat că sumele nu sunt datorate, ignorând faptul că deși societatea a contestat integral debitele stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 6900/2.05.2017, nu a adus nici un argument și nu a invocat temeiul de drept al pretenției sale cu privire la suma de 44 RON, îndreptățind structura de specialitate să aplice dispozițiile art. 269 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 207/2015 și să respingă contestația ca nemotivată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate, de criticile aduse și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea dispozițiilor din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestației sale pentru suma de 23 RON și respingerea ca nemotivată a contestației pe care a formulat-o pentru suma de 44 RON și să se dispună ca soluționarea contestației administrative formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluționarea definitivă a contestației promovate asupra deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, ce stă la baza calculului accesoriilor stabilite prin Decizia nr. 6900/02.05.2017 .

În fapt, prin dispozitivul Deciziei nr. 385/25.10.2017 a fost suspendată soluționarea contestației împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 6900/02.05.2017 pentru suma de 2.137.972 RON, reprezentând accesorii aferente debitului stabilit prin decizia de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, urmând ca soluționarea contestației să fie reluată la data la care motivul care a determinat suspendarea a încetat (adică după soluționarea contestației împotriva acestei din urmă decizii); a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 23 RON și respinsă ca nemotivată contestația pentru suma de 44 RON. .

Curtea de Apel Pitești prin sentința recurată a anulat dispozițiile din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantei pentru suma de 23 RON și ca nemotivată pentru suma de 44 RON și a respins capătul de cerere privind soluționarea contestației administrative promovate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluționarea definitivă a contestației formulată asupra Deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017 emisă de pârâtă, ca rămas fără obiect .

Recurenta-pârâtă a criticat sentința recurată din perspectiva nemotivării de către instanța de fond în adoptarea soluției de anulare a deciziei prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 23 RON și ca nemotivată pentru suma de 44 RON.

De asemenea, instituția pârâtă a criticat nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond întrucât nu a avut în vedere faptul că distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent proporțional cu obligațiile fiscale datorate, în ordinea expres prevăzută de lege.

Aceste critici au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că soluția de admitere a acțiunii este legală întrucât obligațiile cuprinse în Decizia de impunere nr. x/29.03.2017 au fost anulate prin Decizia nr. 227/06.06.2019 privind soluționarea contestației depuse de S.C. A. S.A. împotriva Deciziei nr. 32/2017.

În acest context sumele achitate pentru Declarația nr. 100/25.04.2017 (16 RON), Declarația nr. 112/24.04.2017 (23 de RON) și Declarația 300/25.04.2017 (44 RON) reprezintă plata la termen a obligațiilor cuprinse în acestea și, astfel, instanța de recurs nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că reclamanta trebuie să achite accesorii întrucât nu a plătit la termen.

Trebuie precizat că în cauză, întrucât au fost achitate la timp obligațiile fiscale nu sunt incidente dispozițiile art. 173 alin. (1), art. 174 alin. (1) și (2), art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale principale, se datorează dobânzi și penalități de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, până la data stingerii sumei datorate.

Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de instanța de fond este legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței nr. 106/F-CONT din 15 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2022.