Decizia nr. 3194/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 128 a Curții de Apel Pitești

Obiectul acțiunii. Sentința primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.05.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de Soluționare Contestații, solicitând: anularea soluției cuprinse în pct. 1 al Deciziei nr. 1368/27.12.2017, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.05.2017, emisă de AJFP Argeș - Inspecția Fiscală și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 8013/22.06.2016, emisă de AFPCM - Serviciul Evidență de Plătitori, cu obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate. Prin sentința nr. 128/F-CONT din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. - prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de Soluționare Contestații; a anulat, în parte, Decizia nr. 1368/27.12.2017, sub aspectul măsurii dispuse la pct. 1; a obligat pârâta la soluționarea contestației administrative.

Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva acestei sentințe, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Decizia instanței de recurs Prin Decizia nr. 3625 din 15 iunie 2021, Înalta Curte a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței nr. 128/F-CONT din 8 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 3625 din 15 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat contestație în anulare, solicitând casarea deciziei atacate și, pe fondul recursului, admiterea acestuia. Susține contestatoarea că prin sentința civiă nr. 128/F-CONT/08.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, instanța a admis cererea formulata de S.C. A.. Hotărârea a fost comunicata la sediul DGRFP Ploiesti la data de 08.01.2019, iar recursul a fost formulat si depus la data de 18.01.2019, în termenul procedural de 15 zile, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. În mod eronat instanța de recurs a respins recursul formulat de DGRFP Ploiești ca tardiv, intrucat, asa cum rezulta din actele pe care le depune, acesta a fost formulat si motivat in termenul legal prevăzut de C. proc. civ. In opinia contestatoarei, instanța avea dreptul, in virtutea rolului sau activ, să depună toate diligentele pentru descoperirea adevărului. Asa cum rezulta din actele dosarului, instanța a soluționat cauza fără a solicita instituției recurente sa facă dovada când a fost formulat si depus recursul. Având în vedere cele menționate, solicită admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neintemeiata.

Apărările formulate în cauză Intimata intimata S.C. A. a solicitat respingerea contestației în anulare, iar prin notele scrise depuse la data de 01.06.2022, intimata a invocat excepția lipsei de interes, susținând că pârâta a soluționat contestația administrativă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulate în cauză Cu titlu prealabil, Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate apărările formulate de intimata S.C. A., cu privire la lipsa de interes a contestației în anulare. Obiectul prezentei cauze este reprezentat de o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins recursul ca tardiv formulat, fără a se intra în cercetarea fondului. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile intimatei, referitoare la soluționarea contestației administrative, nu conduc la lipsa interesului în formularea contestației în anulare, întrucât în acest stadiu procesual nu se discută fondul cauzei, ci doar soluția privind tardivitatea recursului. Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, este formulată în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". Circumscris acestor dispoziții, contestatoarea a susținut că soluția de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârșite de instanța de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului, prin raportarea la o dată greșită a comunicării sentinței. Înalta Curte reține că acest caz de contestație în anulare privește situația în care "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar noțiunea de "eroare materială" vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecință soluționarea greșită a acesteia, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. Contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că respingerea ca tardiv formulat a recursului nu este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinței recurate, susținerile contestatoarei sub acest aspect fiind nefondate. Astfel, din analiza considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanța de recurs a reținut, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, că, în cauză, comunicarea hotărârii instanței de fond s-a îndeplinit la data de de 24.12.2018 (conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond), iar cererea de recurs a fost expediată prin poștă la instanța de fond la data de 15.01.2019, potrivit ștampilei aplicate pe plic, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la împrejurarea că hotărârea a fost comunicata la sediul DGRFP Ploiești la data de 08.01.2019, iar recursul a fost formulat si depus la data de 18.01.2019, depunând în acest sens adresa de înaintare a sentinței atacate pe care este aplicată ștampila instituției recurente și data de 8.01.2019, formulare de înregistrare interne întocmite de instituție, Înalta Curte constată că nu sunt de natură a conduce la concluzia săvârșirii unei erori materiale privind data comunicării sentinței, reținută de instanța de recurs potrivit celor cuprinse în dovada de comunicare a sentinței, întocmită în baza dispozițiilor legale care reglementează comunicarea actelor de procedură, semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, aflată la dosar de fond. În consecință, având în vedere că respingerea ca tardivă a recursului nu este rezultatul unei erori materiale privind data comunicării sentinței, reținută de instanța de recurs, contestația în anulare formulată este nefondată. 2 Temeiul de drept al soluției pronunțate Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 508 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.